Taina nepǎtrunsǎ a suferinţei

„Târlişua scumpă, la tine s’a terminat şirul sfinţirilor de biserici în scumpa eparhie de Cluj-Gherla din partea nevrednicului episcop Iuliu, pentru moment; cât va dura, nu hotărăşte, moment rămâne; în taina nepătrunsă a Domnului este hotărât ceasul aşteptării, ceasul reînceperii sfinţirilor de biserici; când vine, numai Domnul ştie şi este bine aşa, cum Domnul a binevoit, dar puterea harului este a lui Dumnezeu Preabunul, nu este legată de omul trecător, rămâne neîntrerupt din a Lui milă nemărginită până la sfârşitul veacului.”

(Iuliu Hossu, Memorii, p.  85)

Așteptarea sfȃrșitului unei suferinţe (de a nu mai putea sfinţi biserici) este parte din taina Domnului. Altfel spus, ȋn viziunea lui Iuliu Hossu, suferinţa este o taină. Iată că dincolo de toate filozofiile pe care le putem căuta ȋn faţa durerii, găsim liniștirea de a afla că suferinţa nu se poate explica. Teologi mari spuneau că cel mai greu lucru e să dai un sens suferinţei. Iuliu Hossu, trecut prin suferinţă, ne oferă o teologie concretă și un răspuns original: suferinţa nu e inexplicabilă din cauză că aduce durere, ci pentru că e o taină.

Ion Cosmovici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *