Author Archives: CTFP

Bucuria unei întruniri neprogramate

Liana Gehl Mărturisesc că mi-a venit greu să tratez tema acestui număr. Am tot citit şi răscitit titlul, la început nereuşind să-l pricep, apoi căznindu-mă să înţeleg de ce mi-a luat atât de mult ca să-l pricep. Cuvintele erau simple şi cunoscute – totuşi, ceva nu rezona. În disperare de cauză, am recurs chiar la dicţionar, aflând astfel o mulţime de lucruri interesante (de exemplu, întrunire vine de la într + una, iar moment însemna la origine, în latină, o

Familia – singurul “câmp de luptă” perfect justificat

Ion Cosmovici Întrunirile de familie sunt mai mult decât par. Unii aşteaptă mult de la ele, dar nu prea le iese. Alţii nu le prea agreează, dar îşi dau seama în timp că de acolo primesc lumină şi căldură. E greu să ne acordăm interior cu ceea ce este adevăratul timp al unei familii, al unor familii, al unor istorii personale. Vrem prea mult, prea repede, sau aşteptăm prea puţin, prea rar. Dar secretul vieţii e în acele lucruri pe

Despre Familie, Șapte în Unul

                    Marius Taloș SJ Întrebat să scriu despre „Întrunirile de familie”, m-am întrebat la rândul meu: „despre care dintre ele să scriu, mai exact?” Bineînțeles că, spontan, ne gândim la întâlnirea de Crăciun în jurul bradului și cu pachetele nedesfăcute, în care singura neliniște e dacă ni se împlinește dorința sau ceilalți se bucură cu ce primesc… Dar este oare întâlnirea la căpătâiul bolnavului, fie el părinte sau copil, soț sau

CTFT nr. 12: „Întrunirile de familie – purgatoriu sau moment de har?”

Întrunirile de familie sunt momente de bucurie, dar sunt mai mult decât o bucurie de moment: sunt momente delicate, ce foarte uşor se pot transforma în certuri, răniri, supărări. Le aşteptăm cu nerăbdare, dar facem tot ce trebuie pentru ca să ele să fie un moment de har? Punem multe speranţe în ele, dar suntem noi consţienţi că aceste momente, cadouri de la Dumnezeu, sunt la fel de importante pe cât sunt de fragile? Nu despre focuri de artificii, ci

Adolescenţa, între nerăbdare şi răbdare

Pr. Dan SUCIU   Un adolescent are în fața lui două misiuni imposibile. Prima, e să aibă răbdare cu trupul lui. A doua, și mai grea, e să aibă răbdare cu sufletul său. Să le luăm pe rând. * „Am pierdut 15 kilograme în 3 luni fără să fac mari eforturi de sport și fără să țin o dietă drastică. Am aproape 19 ani și de-abia acum încep să mă simt bine în corpul meu. Am reușit să îl accept

Răbdarea lui Dumnezeu

  Liana GEHL Dicţionarul limbii române spune că răbdarea este „capacitatea firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale; puterea de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente”. „A răbda”, potrivit dicţionarului, înseamnă „a suporta (fără împotrivire și cu resemnare) greutăți, neplăceri fizice sau morale; sinonim cu a îndura”. Unii spun că răbdarea e o virtute, dar în privinţa asta am unele îndoieli. Ca persoană care se remarcă îndeosebi prin răbdare, ştiu că poate fi un defect –

Curajul răbdării

Ion COSMOVICI Citesc o carte a unui filosof francez, Jean Guitton, despre Ioana D’Arc, şi la un moment dat are o distincţie interesantă între două feluri de curaj. E curajul războinic şi curajul răbdării. Curajul războinic e cel al luptei, o « stare secundă » care apare « în focul acţiunii colective şi agresive ». Pe când curajul răbdării nu cunoaşte « momentul şi locul atacului adversarului », acest tip de curaj e de fapt mai măreţ pentru că « trebuie să se expună în orice moment

Răbdare și nerăbdări

Claudia STAN Când am meditat prima dată parabola servitorului neîndurător (pe care o relatează numai evanghelistul Matei – Mt 18,23-35), mi-a atras atenția verbul cu care servitorul i se adresează stăpânului: „ai răbdare cu mine” (18,26). Adică, stai puțin. Ia-mă încet. Nu mă strânge cu ușa. Și am simțit că răbdarea despre care ne vorbește această parabolă nu este altceva decât o altă fațetă a milostivirii lui Dumnezeu. Cum e răbdarea lui Dumnezeu? Fermă, neclintită, fidelă, puternică, smerită. Acordată fără

Răbdarea în familie. Între etimologii și o aplicație pentru… litanie!

Pr. Marius Taloș s.j. „Dragostea este îndelung răbdătoare” (1Cor13,4) Prin acest subtitlu împrumutat de la Apostol înțelegem pe de o parte cât de importantă este „răbdarea noastră cea de toate zilele”, dar și faptul că, fiind coextensivă cu iubirea care singură rămâne până la sfârșit, răbdarea este primitoare de mântuire! Așadar, fie că cerem punctual „aveți puțintică răbdare” ori facem apel la convertirea firii noastre prin apelul „fiți răbdători”, răbdarea poate fi înțeleasă ca un „post al vremelniciei noastre” în

Şcoala de răbdare

Ion Cosmovici Despre moştenirea permanentă a Bisericii Greco-Catolice La căderea comunismului, am aplaudat cu toţii cortegiul de greco-catolici care ieşeau cu capul sus din clandestinitate, după prin decenii întregi de suferinţă. Şi îi admiram pe acei bătrâni care se bucurau în fine de libertatea de a asculta liturghia în public, fără a se  mai ascunde prin camere de bloc. Dar apoi, în anii 90, părea că am intrat cu toţii, rezistenţi sau nu, într-o epocă complet diferită de comunism, iar

« Older Entries Recent Entries »