Examinarea conștiinței: unde l-am întâlnit astăzi pe Cristos?

Pr. DAN SUCIU

Dacă în timpul postului căutăm o purificare sufletească, va trebui mai devreme sau mai târziu să învățăm să ne examinăm conștiința. Nu putem fi curați fără să ne cunoaștem inima, fără să fim conștienți de gândurile noastre interioare și fără să practicăm ceea ce tradiția numește paza gândului.

Examinarea conștiinței se face de obicei printr-o serie de întrebări: ce am făcut / ce n-am făcut în ziua respectivă. Există formulare de întrebări ajutătoare în diferite cărți de rugăciuni sau pe net. Dar, desigur, nu există o metodă unică și universală. Ne putem cerceta conștiința și altfel. Iată o altă cale, în trei etape.

În momentul de rugăciune de la sfârșitul zilei ne putem întreba mai întâi: Unde l-am întâlnit pe Cristos astăzi? Unele momente din orice zi au o profunzime mai mare decât altele. În unele întâlniri presimțim (sau ne dăm seama ulterior) că a fost prezentă nu numai persoana respectivă, ci și Domnul însuși. Desigur, acestea sunt momentele cele mai importante ale zilelor și ale vieții noastre, momentele în care Dumnezeu „vine” la noi.

Poate că aceste prezențe ale Domnului ni se par foarte rare în viața noastră de oameni obișnuiți. E bine totuși să devenim cât se poate de conștienți de ele. De exemplu, știu că Dumnezeu a fost prezent în drumul meu când m-am întâlnit prima dată cu viitoarea mea soție. Bun, dar atunci poate că El e prezent și azi în viața ta când te întâlnești cu soția, după 18 ani de căsnicie. De fapt, sigur este. Treptat, practicând în acest fel cercetarea conștiinței, privirea credinței noastre se limpezește și ajungem să vedem că de fapt drumurile lui Dumnezeu se încrucișează cu ale noastre în fiecare zi. A-l presimți pe Dumnezeu prezent în fiecare persoană cu care ne întâlnim nu este ceva rezervat numai sfinților precum Maica Tereza.

Așadar, în examinarea conștiinței, căutăm în primul rând aceste momente în care Dumnezeu s-a apropiat de noi. Pentru apropierea Sa față de noi, îi mulțumim atunci lui Dumnezeu. În același timp, regăsim din nou prezența Sa chiar în acel moment, căci Cel care a venit la noi în timpul zilei nu este deloc mai departe la ceasul serii.

Vedem atunci și cum am reacționat noi la aceste prezențe ale Domnului, și acesta este al doilea moment al cercetării cugetului. Dumnezeu a venit la mine, iar eu ce am făcut? Trecem atunci prin fața ochilor faptele noastre, dar poate mai ales absențele noastre, așa-numitul păcat prin omisiune… Vom vedea de asemenea, prin contrast, și toate momentele de vid spiritual din ziua noastră, timpul pierdut, faptele sau întâlnirile fără consistență din punctul de vedere al realității.

Pentru toate acestea, îi cerem iertare lui Dumnezeu.

În sfârșit, în această prezență a Domnului, parcurgem cu gândul ziua următoare. Desigur, nimeni nu știe precis ce surprize îi rezervă ziua de mâine, dar, în afară de surprize, știm tocmai ce program și ce întâlniri vom avea. Această parte previzibilă a zilei următoare o putem privi împreună cu Cristos, în rugăciune. Pregătim astfel cu Domnul (și ne pregătim pentru) o situație mai dificilă care ne așteaptă sau pentru o întâlnire cu cineva drag.

Îi încredințăm lui Dumnezeu viitorul și îl rugăm să fie cu noi mâine.

E ușor de înțeles că în acest fel ne va fi mai ușor să trăim întâlnirea de mâine în prezența lui Dumnezeu. Iar la următoarea examinare a conștiinței ne va fi mai ușor să găsim un răspuns la întrebarea: „Unde l-am întâlnit pe Cristos astăzi?”

De fapt, examinarea conștiinței practicată în acest fel este un mijloc puternic pentru a învăța să trăim în prezența Domnului și în bucuria creștină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *