Întâmplări din timpul Postului

Am rugat câțiva studenți și studente la diferite facultăți să ne povestească o întâmplare din viața lor legată de Post…

*

Când eram mic, locuiam la un internat ținut de niște măicuțe. Eram un stelist înrăit, și surorile știu asta. La începutul Postului, surorile ne-au spus: „Nici un meci șase săptămâni! Nu se uită nimeni la TV!”… După câteva săptămâni, într-o seară, o soră a venit și mi-a spus: „Hai, că joacă Steaua cu Arsenal. Se transmite la radio.” M-a luat și am ascultat meciul. Am apreciat atenția sorei…

*

Postul Mare mi se părea greu. La un moment dat am început să țin postul integral (spiritual și alimentar). Când am reușit, nici nu vă închipuiți câtă putere mi-a dat Domnul! Eram în liceu, aveam 14 ani.

*

Acum nu mai țin postul. Însă la internatul la care am locuit, condus de niște călugări, în timpul Postului spuneam trei mistere de Rozariu în fiecare seară. Era în zona unui fost CAP, unde erau mai multe hale abandonate. Frații ne trimiteau deci câte trei, să ne plimbăm și să spunem cele trei mistere. Ieșeam din institut, ne plimbam până terminam rugăciunile, iar după Rozariu continuam să ne plimbăm și să discutăm. Nu erau discuții puerile. Acolo mi-a venit pentru prima dată gustul de discuții filozofice, peripatetice… După mai mulți ani pe această cale, am dat la filozofie, unde sunt student și acum.

*

Obișnuiam să mă uit la niște desene animate japoneze în timp ce mâncam. În timpul unui Post, am început să mă abțin treptat de la acest obicei. Apoi am ajuns să nu mă mai uit deloc și am realizat atunci cât timp pierdeam înainte.

*

Îmi plăcea să merg să ministrez la Calea Crucii în timpul Postului. Uneori ajungeam la biserică și cu 30 de minute înainte de rugăciune.

*

În timpul Postului, mergeam la liturghie dimineața, în timpul săptămânii. De mai multe ori, în diferite zile, privirea mi s-a încrucișat cu cea a unei doamne mai în vârstă. Într-o zi, la sfârșitul liturghiei, a venit la mine și mi-a spus un compliment foarte frumos. Apoi am continuat să vorbim și la un moment dat m-a rugat să-i aduc a doua zi un ac și o ață. Avea nevoie pentru haina ei cam veche. Am încercat să-i găsesc și o haină, dar nu am reușit, așa că i-am dus numai acul și ața. Mi-a mulțumit. A doua zi, așa de mare mi-a fost mirarea atunci când a venit la mine după liturghie și mi-a adus un ștrudel cu mere, pe care îl cumpărase special pentru mine…

 

Foto: Mariana Cotoi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *