Planul superior pe care ne mișcăm

Dimineața, de multe ori, milițienii mai răi nici nu ne lăsau să terminăm ceașca cu „terciul” și intrau răstindu-se: „Repede, coborâm!”; „N-am terminat cu terciul”; altă răstire și câte-o îmbrâncire la muncă voluntară; dar să nu fi rostit cuvântul de „voluntar”, căci era de tot rău primit; atât de voluntar era, cât voluntar era în venirea noastră la Sighet; da, pe plan superior, pe care din mila Domnului ne mișcam, cădea în altă cumpănă, acolo era mângâiere în trudă, mângâiere în suferință, bucurie sufletească în batjocură; grăbeam dară la porunca răstită – ascultând alt glas, mângâietor, al Domnului, care cobora cu noi împreună la tăiatul lemnelor.

Iuliu Hossu, Memorii, p. 254

Un pasaj cheie al Memoriilor lui Iuliu Hossu. Perspectiva acestui mare om nu era aceea de a îndura, ci de a rămâne în orice clipă pe planul superior. Avem aici o școală concretă de spiritualitate: a învăța să te miști pe planul sufletului, chiar dacă evenimentele exterioare te agită în diverse feluri împotriva voinței tale. În lumea lichidă în care trăim, avem nevoie de acest exemplu, pentru a ne reaminti că nu ne conduc alții, ci noi ne mișcăm viața pe un plan superior, unde nu suntem singuri, unde se află Dumnezeu și sfinții Săi – cei de azi și cei de ieri.

Ion Cosmovici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *