Răul cel mare a fost și el cândva mic. Meditaţie pe marginea eseului „Sensul martiriului”

Virgil FRUM

Acum câteva zile am avut inspirația să cumpăr eseul intitulat „Sensul martiriului” semnat de Alin Vara, student la Colegiul Pio Romeno din Roma. Titlul mi s-a părut interesant, aparte, are ceva care stârnește curiozitatea, dar fără să creeze false așteptări. Prima parte a eseului a fost inspirată de filmul „Silence” regizat de Martin Scorsese. Apreciez modul deschis, fără ocolișuri în care întrebările incomode, ridicate de vizionarea filmului, primesc răspunsuri clare, argumentate într-un mod care nu lasă loc interpretărilor.

În paragraful în care este analizat refuzul episcopilor greco-catolici români de a renunța la propria credință pentru a trece fie la ortodoxie, fie să intre în Biserica Romano-Catolica, este citat dialogul dintre Nicolae Steinhardt și diavol. Vreau  să includ aici citatul pentru că  mi s-a părut un foarte  bun argument adus în favoarea  deciziei episcopilor  noștri de a  nu negocia cu regimul comunist. „Diavolul: Hai să semnăm un pact. – Nu. – Atunci hai sa  semnăm un pact care spune că doi și cu doi fac patru. – Nu. – Cum poți contesta un adevăr?  –  Nu îmi pun semnătura alături de a ta nici pentru a recunoaște că există Dumnezeu.”

Semnarea unui pact în care este menționat un Adevăr de necontestat este aparent rezonabilă, dar Adevărul nu are nevoie de niciun pact sau semnătură pentru a fi susținut sau legitimat, îl acceptăm sau îl respingem. Acuzația contestării adevărului ca urmare a refuzului de a semna pactul este o simplă speculație prin care este pus la încercare discernământul lui Steinhardt. Refuzul este categoric și nu lasă loc altor încercări similare. Alăturarea celor două semnături ar fi fost favorabilă doar diavolului care ar fi folosit semnăturile după bunul plac, în mod defavorabil co-semnatarului. Minciuna își dorește cu ardoare un loc la masa Adevărului, chiar și cel mai neînsemnat loc. Odată ocupat, acel loc va fi folosit de Minciună pentru ocuparea următoarelor locuri, unul după altul, până la preluarea tuturor locurilor, alungând astfel Adevărul de la propria-i masă, având totodată pretenții de Adevăr, fie el și parțial.

Un adevăr parțial este echivalent cu o minciună întreagă. Dacă un singur procent din adevăr este fals, întregul adevăr este compromis, viciat, vulnerabil. Este o iluzie să ne consolăm atunci când alegem între două rele, că alegând răul mai mic am făcut o  alegere bună. Răul cel mare a fost și el cândva mic și neînsemnat până când a fost ales în defavoarea binelui sau a altor rele mai mari sau mai mici. Răul, indiferent de dimensiunea sa, nu se va micșora și nu va dispărea de la sine, trebuie să ne străduim să-l alungăm definitiv din alegerile noastre, mai ales atunci când se vrea justificat prin intenții nobile precum „salvarea vieții semenilor” sau „nu putem lăsa turma fără păstori”.

În logica răsturnată a răului, martirii pot fi considerați „iresponsabili”, „închiși la minte”, sau chiar vinovați de crimele pe care le-au facut alții, adică cei care i-au șantajat oferindu-le doar „alegeri” imposibil de acceptat. De fapt, martirii sunt cei care nu s-au lăsat intimidați de amenințări, nici nu s-au lăsat seduși de „bune intenții”, au știut că întotdeauna există o Cale fără compromisuri, Calea care salvează sufletul de toate rătăcirile acestei lumi, Calea aleasă de Domnul nostru Isus Hristos. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” (Ioan 14, 6).

Martiriul este un subiect vast, provocator, sper să mai avem șansa de a citi în viitorul apropiat și alte eseuri la fel de reușite pe marginea acestui subiect. Jertfa martiriului revigorează și întărește Credința, Speranța și Iubirea, cele trei virtuți teologale care sunt puntea de legătură dintre om și Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *