Să fii un om de trecere, nu o barieră

Ion COSMOVICI

Instituţiile au avantaje şi dezavantaje. Dar, dincolo de acestea, după ce facem bilanţul, să observăm că adevăratele motivaţii pentru a lucra undeva nu sunt doar un total pe plus sau pe minus. E nevoie de ceva care să iasă în evidenţă ca o sclipire specială, care poate fi negativă sau pozitivă. Ei bine, o motivaţie pozitivă pentru a lucra sau pentru a rămâne într-o instituţie este aceea de a fi un „om de trecere”.

De obicei imaginea pe care o avem despre un funcţionar public este aceea a unei „bariere”, a unui om care blochează totul.

Totuşi, am întâlnit cu toţii măcar o dată în viaţă un portar, o secretară sau un şef de departament care ne-au salvat dintr-o situaţie dificilă. Oameni care ne-au zâmbit, ne-au uşurat accesul, ne-au dat chiar şi o informaţie în plus faţă de ceea ce le cerusem.

Acel „ceva în plus” schimbă totul. Si el încă există, chiar şi în zilele noastre. Devine cu atât mai preţios, pe măsură ce devine rar.

Ei bine, chiar şi cea mai neînsemnată funcţie publică îţi permite să devii, pentru toţi cei care te întâlnesc, o astfel de „zână bună” la care nimeni nu se aştepta, un „om de trecere”. Iar şansa de a-i ajuta pe alţii poate fi motivaţia pentru a rămâne într-o instituţie cu putere simbolică mare, dar care nu te atrage în mod special. Iar motivaţiile care lipsesc sunt compensate de acest rol invizibil care merită, de multe ori, toate eforturile şi renunţările: ai ocazia de a ajuta, din când în când, pe un om pe care nimeni nu l-ar fi ajutat în locul tău.

Partea bună e că poţi fi un „om de trecere” oriunde ai fi: chiar şi într-un Call Center, dacă de acolo ţi-a fost dat să începi drumul carierei.

Și iată cum, dacă stăm să ne gândim mai bine, creştinismul simplu şi practic devine sensul vieţii la locul de muncă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *