Sfântul Iosif, sfântul muncii şi al tăcerii

Cornel BĂRBUȚ

Citind în studenție Castelul interior al Sfintei Tereza de Avila, care spunea la un moment dat că ea îl are drept îndrumător spiritual pe Sfântul Iosif, mi se părea la acel moment greu de înțeles și de acceptat.

Peste ani, am simpatizat mai mulți sfinți. De când a apărut problema cu Cathedral Plaza și Preasfințitul Ioan Robu a introdus rugăciunea către Sfântul Iosif în mod regulat, ca fiind patronul și protectorul Catedralei Sfântului Iosif, a trecut puțin timp și l-am descoperit pe Sfântul Iosif.

A venit el către mine și contează mai puţin modul în care a venit către mine, dar pot spune că de atunci mă rog zilnic rugăciunea către Sfântul Iosif.

Cu ce mă ajută această relaţie personală cu Sfântul Iosif?

Am descoperit în el un sfânt al tăcerii și al muncii. Săptămânal, încerc să văd prin ochii lui Iosif și ai Mariei viața lui Isus. Asa am constatat că tăcerea este o mare valoare pentru relațiile umane, însă foarte puțin apreciată sau cunoscută.

În viața de familie sunt unele momente mai delicate, în care, dacă eu tac, soția mă acuză de tăcere. Dar ea nu știe ce fac eu în acele momente de tăcere și liniște. Iosif mă ajută și în relația cu băiatul meu. Uneori mă simt depășit și nu știu ce sau cum să-i spun anumite lucruri. Însă, prin ochii lui Iosif, îi încredințez pe amândoi Tatălui și o astfel de comunicare ajută la mersul inainte.

Este binecunoscută o vorbă care spune că „tăcerea este de aur”, dar pe de altă parte trăim vremuri care necesită cuvinte (a se vedea al treilea mister de lumină, introdus de sfântul Papă Ioan-Paul al II-lea în Rozariu).

A găsi azi echilibrul între a tăcea și a vorbi, între ce și cum vorbim (mare atentie și la limbajul non-verbal), și ce și cum tăcem (oare care sunt efectele gândurilor noastre din timpul tăcerii?), este o provocare la care noi, tații acestor zile, merită să reflectăm.

Sfântul Iosif mă ajută în toate situațiile în care eu nu mai știu ce să fac în problemele de relații umane. Atât ca soț, dar și ca tată. Și prefer să nu intru în prea multe detalii despre frumusețea și dulceața tăcerii, dar vă invit să vă alocați timp în fiecare săptămână pentru a descoperi frumusețea tăcerii alături de Sfântul Iosif. Să-l priviți pe el sau, prin ochii lui, să-l priviți pe Isus.

 

Sigur că o relație de calitate cu Sfântul Iosif necesită timp. Un timp de calitate. Aproape săptămânal meditez la viața lui Isus prin ochii lui Iosif şi asta mă ajută să descopăr lucruri nebănuite și utile pentru acele momente din viața mea.

Modul lui Iosif de a munci face din mine un workaholic, cum am fost acuzat de unii pentru că muncesc prea mult. Însă mie îmi place mult să muncesc, atât în echipă, dar și singur, în tăcerea creatoare a muncii.

Iosif a fost cu siguranță precursorul lui Benedict, cu Ora et labora. La Iosif am descoperit munca creativă și spontană. Un timp foarte interesant mi se pare a fi exilul din Egipt. Iosif a plecat în urma celei de-a doua apariții a îngerului, imediat după plecarea magilor, împreună cu Isus și Maria. După unele documente, ar fi stat în Egipt cam 2 ani. O perioada echivalentă azi celor care emigrează și lucrează departe de țară. În Egipt, Iosif a lucrat și și-a făcut treaba bine, pentru că a fost apreciat. Și-a întreținut și familia, dar a și avut grijă de ei. Un echilibru de care avem mare nevoie azi.

Fie ca Sfântul Iosif să ne călăuzească pe drumul spiritual al fiecăruia dintre noi către Isus.

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *