5. Dealul Crucilor – Šiauliai, Lituania
Câte cruci sunt prea multe? Cinci, douăzeci, cinci sute? Crucile de pe un parbriz sau cele dintr-un cimitir? Dar dacă ați vedea într-un singur loc zeci, sute de mii de cruci, fără să fie vorba de un cimitir?
Într-o iarnă, pe la începutul anilor 2000 am ajuns la unul din cele mai neobișnuite locuri pe care le-am văzut vreodată: Dealul Crucilor, din regiunea Šiauliai, în Lituania. Este vorba de o colină pe care, de aproape două sute de ani, lituanienii au adus și au fixat cruci: mari, mici, inscripționate sau anonime.
Era foarte frig, cerul era gri, fără nici o rază de soare. Vântul împrăștia norii și pătrundea prin hainele noastre, nepotrivite pentru asemenea vreme. Un călugăr lituanian ne vorbea cu pasiune despre istoria plină de suferință a poporului său și despre încrederea oamenilor în Dumnezeu. Rozariile atârnate de crucile de lemn erau legănate de vânt iar bucățelele de lemn se loveau între ele, producând un sunet straniu. Atmosfera era aproape ireală, am fi putut crede că vom intra într-o transă… dacă frigul care ne pătrundea până la oase nu ne-ar fi asigurat că tot ce vedeam și auzeam era cât se poate de real.
Se crede că primele cruci au fost puse în acel loc, în 1831, de rudele victimelor unei rebeliuni împotriva guvernului țarist, care nu le-a permis să-și cinstească morții. La începutul secolului al XX-lea, Dealul Crucilor era deja cunoscut ca un loc sacru, dar importanța sa a crescut deosebit de mult în perioada sovietică. Aici a fost locul rezistenței anonime a lituanienilor, o exprimare cu atât mai surprinzătoare pentru regim. Guvernul sovietic a văzut crucile de aici ca pe un simbol ostil. În perioada 1960-1970, a încercat de mai multe ori să distrugă dealul, inclusiv cu buldozerele și turnând betoane. Aproximativ cinci sute de cruci erau demolate în fiecare an, între 1973 și 1975, drumurile de acces în regiune erau blocate de poliție pe motiv de „epidemii”, iar dealul era păzit atât de armata sovietică și de KGB. În 1978 și 1979 au avut loc chiar încercări de inundare a teritoriului… În ciuda tuturor acestor eforturi, crucile apăreau din nou pe Deal, aduse de oameni în timpul nopții.
În anul 1993, Papa Ioan-Paul al II-lea a vizitat Lituania și Dealul Crucilor, și le-a vorbit lituanienilor despre sensul spiritual al acelui loc, sfințit de cruci și de credința oamenilor:
Să urcăm aici, pe Dealul Crucilor, și să ne amintim de toți fiii și fiicele pământului tău, care au fost cândva condamnați și aruncați în închisoare, trimiși în lagăre de concentrare, exilați în Siberia sau Kolyma, condamnați la moarte.
Cei care au scăpat de ororile violenței și morții au înțeles că acolo, în fața ochilor lor, se repeta și se împlinea pentru oamenii și familiile lor ceea ce se întâmplase deja pe Golgota, unde Fiul lui Dumnezeu, „luând chip de slujitor”, ca om, „s-a smerit, devenind ascultător până la moarte”.
Soarta Crucii a fost soarta multora dintre compatrioții tăi. Pentru ei, Cristos Răstignit a fost o sursă inepuizabilă de forță spirituală, atunci când au fost deportați și condamnați la moarte. Crucea a devenit o sursă de binecuvântare dăruită de Providență pentru întregul Neam și pentru Biserică, un semn al reconcilierii între oameni, care a dat sens suferinței, bolii și durerii.
Dar Crucea este și „înălțare”. Profețind moartea sa pe Crucea de pe Golgota, Cristos a spus: „Fiul Omului trebuie să fie înălțat”, iar această ridicare pe Cruce i-a deschis orizonturi insondabile. Scopul jertfei Crucii nu s-a limitat numai la Ierusalim, ci a cuprins întreaga lume.
Fiii și fiicele țării tale au purtat cruci pe acest munte, asemănătoare Crucii de pe Golgota, pe care a murit Mântuitorul. În acest fel, ei și-au proclamat credința sinceră că frații și surorile lor morți — sau mai degrabă uciși în diferite moduri — „au viață veșnică” .
Dragostea învinge ura răzbunătoare, care s-a răspândit cu forța pe continentul nostru european. Cu această iubire, Dumnezeu a iubit lumea, în Cristos cel răstignit și înviat.
Crucea este semnul acestei Iubiri.
Crucea este semnul vieții veșnice în Dumnezeu.
