Când Papa grăit-a românește
Nouăsprezece ani mai târziu, să recitim câteva din cuvintele pe care Papa Ioan-Paul al II-lea le-a rostit în limba română cu ocazia vizitei sale din mai 1999. Semănând pe undeva cu cuvintele profeților, unele dintre ele s-au împlinit, altele nu, altele rămân la fel de deranjante și ne amintesc că ne-am întors la „vechile noastre tranșee”… Dincolo de acestea, să ne bucurăm văzând cât de aproape a fost (și deci rămâne) Sfântul Ioan-Paul al II-lea de poporul român și de sufletul acestuia.
*
Românie, țară-punte între Orient și Occident, punct de răscruce între Europa centrală și cea orientală, Românie, pe care tradiția o numește cu frumosul titlu de „Grădina Maicii Domnului”, vin la tine în numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, și al preasfintei Fecioare Maria. În pragul unui nou mileniu, întemeiază-ți viitorul mai departe pe stânca tare a evangheliei. Cu ajutorul lui Cristos vei fi protagonista unei noi perioade de entuziasm și curaj. Vei fi națiune prosperă, pământ roditor de bine, popor solidar și făcător de pace. Dumnezeu să te ocrotească și să te binecuvânteze mereu!
*
Prezența reprezentanților diferitelor comunități religioase mă face să subliniez rolul esențial al Bisericilor. Lor le revine sarcina de a fi făuritoare de pace, de solidaritate și de fraternitate, astfel încât să nu se prezinte ca antagoniste, ci drept colaboratoare în vederea binelui comun, lăsând la o parte tot ce poate exacerba opozițiile, pasiunile și ideologiile care, în decursul deceniilor trecute, au încercat să prevaleze asupra persoanelor, asupra comunităților omenești locale și asupra principiilor de libertate și de adevăr. În condițiile respectării autonomiei realităților temporale, misiunea lor spirituală le cheamă să stea de veghe în lume, pentru a aminti valorile care stau la baza vieții sociale și pentru a identifica sub aspect uman și spiritual orice lipsă de respect datorat fiecărei persoane, demnității și libertăților sale fundamentale, mai cu seamă libertatea religioasă și libertatea de conștiință.
*
Patruzeci de ani de comunism ateu au lăsat urme și cicatrice în trupul și în memoria poporului vostru și au instaurat un climat de neîncredere; toate acestea nu pot dispărea fără un efort real de convertire a cetățenilor, în viața lor personală și în relațiile cu ansamblul comunității naționale. Fiecare trebuie să întindă mâna fraților săi, astfel încât promovarea și dezvoltarea să fie în favoarea tuturor, în special a celor care au îndurat efectele nefaste ale diferitelor crize din trecut. Poporul vostru este bogat în resurse nebănuite, de încredere în sine și de solidaritate. Conștient de aceste valori, el este chemat să dezvolte o artă de a trăi împreună care este un supliment de suflet și de umanitate. (…) Încurajez locuitorii României să depună eforturi pentru a edifica o societate în serviciul tuturor și să se lase uniți din nou de mesajul lui Cristos, așa cum au făcut înaintașii lor din timpurile apostolice, arătând ce loc important au valorile creștine, spirituale, morale și umane în viața națiunii.
*
Nu există fiu al întunericului care să poată suporta cântul libertății, pentru că îi reproșează eroarea și păcatul.
Astăzi sunt aici pentru a vă aduce omagiu vouă, fii ai Bisericii Greco-Catolice, care mărturisiți de trei secole, prin sacrificii uneori nemaiauzite, credința voastră în unitate. (…) Vin la voi pentru a da glas recunoștinței Bisericii Catolice și nu doar a ei: întregului univers creștin, tuturor oamenilor de bunăvoință voi le-ați oferit mărturia adevărului care îi face liberi.
*
Pentru creștini acestea sunt zile de iertare și reconciliere. Fără această mărturie lumea nu va crede: cum putem vorbi în mod credibil de Dumnezeu care este iubire, dacă nu există nici un răgaz în confruntări? Vindecați rănile trecutului prin iubire. Suferința comună să nu genereze separare, ci să trezească miracolul reconcilierii. Nu este oare acesta miracolul pe care lumea îl așteaptă de la cei ce cred?
*
Beatitudine, am venit aici ca pelerin pentru a atesta cât de aproape este în simțire întreaga Biserică Catolică de strădania episcopilor, clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, acum când un mileniu se încheie și un altul apare la orizont. (…) Unica evanghelie așteaptă să fie vestită în iubire și stimă reciprocă. Câte domenii se deschid unei lucrări de angajare comună, în condițiile respectului reciproc și dorinței împărtășite spre binele acelei umanități pentru care Fiul lui Dumnezeu și-a dat viața! Mărturia dată în comun este un mijloc puternic de evanghelizare. Divizarea, în schimb, înseamnă victoria întunericului asupra luminii.
*
Beatitudine, am venit să contemplu chipul lui Cristos sculptat în Biserica voastră; am venit să venerez acel chip suferind, chezășie pentru voi de reînnoită speranță.
*
Întâlnirea de azi are loc în ziua în care Liturghia bizantină celebrează sărbătoarea sfântului apostol și evanghelist Ioan Teologul. Cine mai mult decât el, cel iubit intens de Învățătorul, ne poate împărtăși această vie experiență de iubire? În scrisorile sale aceasta pare să fie sinteza vieții sale, cuvântul care, la bătrânețe, când ceea ce-i de prisos cade, a rămas să semnifice trăirea sa personală: „Dumnezeu e iubire”. Este ceea ce el contemplase plecându-și capul la pieptul lui Isus și ridicându-și privirea spre coasta străpunsă, din care ieșeau apa Botezului și sângele Euharistiei. Această experiență a iubirii de Dumnezeu nu numai ne invită, dar aproape că ne constrânge la iubire, ca unică și adevărată sinteză a credinței creștine.
*
Beatitudine, frați întru episcopat, să redăm Bisericii unitate vizibilă, pentru că altfel această lume va fi lipsită de o mărturie pe care numai urmașii Fiului lui Dumnezeu, mort și înviat din iubire, o pot duce până la cele din urmă consecințe. Ce-ar putea oare determina oamenii de azi să creadă în el, dacă noi continuăm să sfâșiem cămașa necusută a Bisericii, dacă nu reușim să dobândim de la Dumnezeu miracolul unității, lucrând pentru a înlătura obstacolele din calea manifestării ei depline? Cine ne va ierta de această mărturie neadusă? Am căutat unitatea din toate puterile mele, și voi continua să mă dedic până la sfârșit, ca ea să fie între preocupările prioritare ale Bisericilor și a le susține în slujirea apostolică.
*
Pământul vostru românesc, între „latinitas” și Bizanț, poate deveni punct de întâlnire și de comuniune. El este străbătut de marele Danubiu, care udă regiunii din Răsărit și din Apus: fie ca România, ca și acest fluviu, să poată lega raporturi de înțelegere și de comuniune între popoare diverse, contribuind la afirmarea și în lume a civilizației iubirii.
*
Beatitudine, părinți ai acestui Sfânt Sinod, tot mai puține zile sunt care ne despart de începutul mileniului trei al erei creștine. Privirea oamenilor este ațintită asupra noastră în așteptare. Ei își apleacă urechea pentru a auzi de la noi, din viața noastră, înainte chiar decât din cuvintele noastre, știrea de odinioară: „L-am găsit pe Mesia”. Vor să vadă dacă și noi suntem capabili să părăsim mrejele orgoliului nostru și ale temerilor noastre pentru „a vesti anul de har al Domnului”. Vom trece acel prag cu martirii noștri, cu toți cei ce și-au dat viața pentru credință: ortodocși, catolici, anglicani, protestanți. Dintotdeauna sângele martirilor este sămânță generatoare de noi credincioși în Cristos. Dar pentru a face acest lucru, trebuie să murim noi înșine, să îngropăm omul nostru cel vechi în apele nașterii din nou și să înviem ca noi făpturi. Nu putem înșela chemarea lui Cristos și așteptările lumii, nici refuza glasurile noastre, încât cuvântul veșnic al lui Cristos să nu poată fi proclamat noilor generații.
*
Mulțumesc pentru că ați vrut să fiți prima Biserică Ortodoxă care l-a invitat în propria țară pe papa de la Roma; vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit bucuria acestei întâlniri fraterne; vă mulțumesc pentru darul acestui pelerinaj care mi-a îngăduit să-mi întăresc credința alături de mărturia unor frați în Cristos plini de zel. „Veniți să umblăm împreună în lumina Domnului”. Lui să-i fie slavă în vecii vecilor. Amin.
Mulțumesc. O vizită de neuitat, România. Am trecut aici pragul speranței. Vă mulțumesc. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți.
*
Să izbucnească din Biserica Ortodoxă Română și din cea Catolică o singură cântare de preamărire a numelui Domnului! Să formeze o simfonie de glasuri exprimând frățietatea cordială a raporturilor reciproce și implorând comuniunea deplină a tuturor credincioșilor. Întemeiate pe succesiunea apostolică, Biserica Ortodoxă Română și cea Catolică au același cuvânt al Domnului, păstrat în Sfintele Scripturi și aceleași taine sau sacramente. În special, conservă aceeași Preoție și celebrează unicul sacrificiu al lui Cristos, prin care el edifică și face să crească Biserica sa.
*
Percepem misterul Bisericii una, sfântă, catolică și apostolică, și descoperim valoarea misiunii sale în mod deosebit aici pe pământ românesc, unde trăiesc, alături unii de alții, creștini care aparțin tradiției orientale și celei occidentale. Trăiesc orientați spre unitate, preocupați să răspundă poruncii lui Cristos și prin aceasta dornici să dialogheze, să se înțeleagă și să se ajute între ei.
*
Dacă uneori s-au produs neînțelegeri și, din păcate, rupturi dureroase în interiorul trupului mistic al lui Cristos, unic și indivizibil, totuși mai puternică decât orice dezbinare a dăinuit conștiința a ceea ce îi unește pe toți credincioșii și a chemării comune la unitate. La sfârșitul celui de-al doilea mileniu, drumurile care se îndepărtaseră încep să se apropie și asistăm la intensificarea mișcării ecumenice menite să atingă unitatea deplină. Semnele acestui drum neîntrerupt către unitate sunt prezente și pe pământul vostru, în România, țară care în cultura, limba și istoria sa, poartă urmele vii ale tradiției latine și ale celei orientale. Urarea mea cea mai vie este ca rugăciunea lui Isus în Cenacol: „Tată, fă ca toți să fie una” (cf. In 17,21), să vă rămână mereu pe buze și să nu înceteze niciodată să bată în inimile voastre.
*
A-l iubi pe Cristos! Iată scopul ultim al existenței noastre: a-l iubi în împrejurările concrete ale vieții, încât iubirea Tatălui să se arate lumii; a-l iubi din toate puterile, pentru ca să se realizeze planul de mântuire, iar credincioșii să ajungă prin el la deplina comuniune. Niciodată să nu se stingă în inimă această arzătoare dorință!
*
Mult iubiți catolici din România, știu bine cât ați suferit în anii cumplitului regim comunist; mai știu și cu cât curaj ați perseverat în fidelitatea voastră față de Cristos și evanghelia sa. Acum, în pragul mileniului trei, nu vă fie teamă: deschideți larg porțile inimii voastre Mântuitorului Cristos! El vă iubește și vă este aproape; el vă cheamă la un reînnoit angajament de evanghelizare. Credința este dar al lui Dumnezeu și patrimoniu de incomparabilă valoare care trebuie păstrat și răspândit. În păstrarea și promovarea valorilor comune, fiți mereu deschiși unei efective colaborări cu toate grupurile etnico-sociale și religioase care alcătuiesc țara voastră, animați întotdeauna de speranță și de iubire.
Maria, Maica Răscumpărătorului, să vă însoțească și să vă ocrotească pentru ca să puteți scrie noi pagini de sfințenie și de generoasă mărturie creștină în istoria României. Amin! „Cristos a înviat!”
*
Aş vrea să încredinţez acest vis vouă, tuturor. În special, aş vrea să-l încredinţez tinerilor. Da, vouă, dragi tineri din România! […] În aceste zile Spiritul vă încredinţează vouă, tinerilor, „visul” lui Dumnezeu: ca toţi oamenii să facă parte din familia sa, ca toţi creştinii să fie una. Intraţi cu acest vis în noul mileniu!
Voi care v-aţi eliberat de coşmarul dictaturii totalitare, nu vă lăsaţi amăgiţi de visurile înşelătoare şi periculoase ale consumismului. Şi acestea ucid viitorul. Isus vă face să visaţi o Românie nouă, un pământ pe care Orientul şi Occidentul să se poată întâlni în fraternitate. Această Românie este încredinţată mâinilor voastre. Construiţi-o împreună, cu îndrăzneală. Domnul v-o încredinţează. Voi încredinţaţi-vă lui, ştiind că „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc„. Domnul să binecuvânteze România, să binecuvânteze poporul său, să binecuvânteze Europa!
(Texte: magisteriu.ro Poze: angelus.com.ro)