Cum să faci bani și să rămâi creștin

Dacă titlul sună a carte de vânzări, așa și este. Ironia sorții face că, dacă în facultate mi-era jenă să dau un telefon într-un loc necunoscut, am sfârșit prin a avea o carieră în cel mai extrovertit și dinamic mediu: vânzările. Deși am 10 ani în domeniu, mă feresc să fac o tipologie a omului de vânzări; am întâlnit, de-a lungul timpului, atâtea personaje, încât am înțeles că, în cele din urmă, fiecare persoană în parte, dacă e să rămână pe traiectoria aceasta, își găsește un stil propriu.

Și totuși, despre vânzători se spune că sunt „lupi tineri”; dornici de a se afirma, de a „rupe norii”, de a depăși obiectivele cu 300%, călcând peste cadavre. Într-adevăr, cultura vânzărilor nu e una a domnișoarelor de pension; nu e pentru cei care aspiră la rutina liniștitoare a zilelor scurse în monotonie la birou, nici pentru cei slabi de înger, căci te ține în șah permanent și aduce schimbări dramatice de situație, și în bine, și în rău. Într-un mediu îmbibat de adrenalină și testosteron, în care competiția e aerul pe care îl respiri, trebuie să găsești în tine resursele pentru a continua să lupți; în afară de o încurajare scurtă și la obiect, toți cei din jur sunt prea ocupați cu cifre și rezultate pentru a avea timp sau interes să-ți panseze rănile, iar cine nu rezistă, pleacă – fie singur, fie „ajutat” de șef. Pentru a atinge rezultatele, unii folosesc metode mai puțin ortodoxe, aflate într-o zonă gri spre negru, iar discuția despre apartenența unui client la portofoliu sau asupra meritului unei tranzacții atinge subtilități de scolastică medievală: nimeni nu e dispus să cedeze. Până la urmă, totul costă, iar când la final se trage linie și te uiți în portofel, nu tolerezi să faci compromisuri.

Și unde găsim creștinism aici? La prima vedere, Biblia nu pare favorabilă vânzătorilor; până la urmă, au fost alungați de Isus cu biciul din templu. Pe de altă parte, Sfântul Paul ne îndeamnă ca tot ce facem, să facem spre mărirea lui Dumnezeu. (1 Cor 10,31). A fi om al lui Dumnezeu în acest domeniu nu înseamnă, de fapt, decât a fi un bun profesionist: cinstea și corectitudinea nu sunt slogane de manual de vânzări, ci o realitate a pieței: un client care se frige cu ciorbă o dată, a doua oară va sufla și în iaurt. De aceea, pe termen lung, chiar dacă face să fie mai greu de semnat un contract, o atitudine onestă și deschisă este temelia relației cu clientul. Am cunoscut mai multe „staruri” de vânzări care „dădeau tunuri”, cu rezultate spectaculoase, ducând clientul de nas, dar toate au căzut, la un moment dat, de pe firmament, cu consecințe deloc plăcute. Valabil și pentru relația cu colegii: dacă alegi să nu ții cont de nimeni sau de nimic, în afară de buzunarul tău, mai devreme sau mai târziu, ura colectivului se va întoarce împotriva ta.  Acel „win-win” despre care vorbesc toate cursurile de negociere nu e un moft care poate fi omis: natura umană este tranzacțională, iar Regula de Aur ne spune, de 2000 de ani încoace: toate câte vreți să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor (Mt 7, 12).

Creștinismul, în vânzări, dar și la orice loc de muncă, nu înseamnă că ne asumăm poziția ghiocel și mergem cu șira spinării încovoiată, sau, într-o înțelegere greșită a îndemnului de a întoarce și celălalt obraz, tolerăm abuzul și nedreptatea. Dacă conștiința nu ne reproșează nimic, putem să mergem cu fruntea sus în fața oricărui om, fie el client, coleg sau superior ierarhic.

Copyright © | All rights reserved | Powered by wplancer.ro