Gran Torino. Despre omul cel tare și Dumnezeul cel blând

Gran Torino este un Ford sport, ediție de lux, dar învechită și depășită, la fel ca și proprietarul ei, Walt Kowalski (Clint Eastwood). Veteran al războiului din Coreea, Walt Kowalski este un bătrân încă în putere, arțăgos și insuportabil. Nu se mai înțelege cu nimeni și nu se mai înțelege nimeni cu el, nici familia, nici vecinii. Pe cât de puternic este ca om, pe atât de învins este ca destin. Mr. Kowalski e un brad frânt, viața sa e un impas, singura ocupație care mai are „sens” în ochii săi e să-și îngrijească și să-și apere bucata de peluză din fața casei și mașina, pentru cine știe ce ocazie.

În viața sa apare tânărul Thao, asiatic stabilit în SUA cu familia sa, după războiul din Vietnam. Thao nu are tată și ar vrea să devină bărbat, dar nu prea știe cum… Încearcă în mai multe direcții, dar nu reușește decât să înșire gafe, una după alta…  și să ajungă, în cele din urmă, înghesuit de bandele locale de asiatici, stăpânii din cartier.

Pentru mai mult contrast, avem în film și o familie plafonată în bunăstarea americană, niște polițiști care nu reușesc să facă nimic împotriva găștilor, și un reprezentant al Bisericii, tânărul părinte Janovich, proaspăt „scos din cutie” (a se citi: din seminar), tenace, dar lipsit de experiență.

Firul acțiunii se precipită când Walt primește vești proaste despre sănătatea sa și când golanii atentează la integritatea fizică a lui Thao și a surorii sale. Cum va răspunde Walt Kowalski când își vede atacați prietenii și propria locuință? Cum își va folosi armele din casă și tot ce a învățat din experiența războiului?

*

Gran Torino e un film care merită văzut, mai ales dacă nu aveți probleme cu violența de limbaj. Cum mi-a vorbit mie despre Dumnezeu? Pentru a nu dezvălui dezlegarea filmului, aș aminti doar câteva din marile întrebări pe care le abordează: Ce trebuie să faci ca să devii bărbat? Cum de prietenia apare atunci când nu o cauți și până unde ne poate transforma ea? Cum de fiecare om (fie el adolescent naiv, preot tânăr sau bunic nesuferit) poate crește până în ultima clipă a vieții sale?

Ultima secvență a filmului ne face să poftim și noi o tură cu un Gran Torino… Este o imagine a libertății și a vieții depline, care nu se dobândește cu forța, călcând pe viețile altora, nu e garantată de instituții, ci se poate numai primi de la altul, din prietenia și din jertfa sa.

În film, la fel ca în realitate, Dumnezeu e nevăzut, imperceptibil (în ciuda eforturilor părintelui Janovich…), mai degrabă o necunoscută a ecuației vieților noastre, prezent în special acolo unde răul pare învingător, dar unde mai există suflete curate în adâncul lor.