
Hoții de timp
Când mi s-a propus să scriu despre acest subiect aveam la dispoziție mai mult de o lună. Am timp berechet, mi-am zis. Dar printre multele mele termene limită, evident că și cu acest articol am ajuns în criză de timp. Am analizat un pic ca să înțeleg cum am ajuns în această situație și am ajuns la o prima concluzie: amânarea.
Am timp.
Mâine.
Săptămâna viitoare.
După ce mă întorc din concediu……
De multe ori avem senzația ca avem timp pentru toate și, deși timpul se poate măsura în mod obiectiv în zile, ore, minute, eșuăm în măsurarea capacităților noastre de a ne încadra în el.
Pe lângă amânare mai sunt și alți “hoți de timp” care ne împiedică să facem lucrurile pe care ni le propunem. Stresul poate fi unul dintre motivele pentru care nu ne ținem de termenele limită. Jumătate din timp îl pierdem preocupându-ne de situații care nu se vor întâmpla niciodată și asta ne produce un stres inutil. Statistic, din zece situații, pentru nouă ne stresăm degeaba.
Sunt factori, sau hoți de timp, cum am preferat să-i numesc, care țin de noi și, odată conștientizați, îi putem controla mai ușor: dezorganizarea personală; amânarea; incapacitatea de a spune nu; oboseala; flecăreala. Dar sunt hoți de timp care țin de ceilalți și aici e nevoie de mai mult tact: întreruperile constante din partea celorlalți; vizitele ad-hoc; telefoanele; întâlnirile neproductive; discuțiile inutile (inclusiv bârfa).
Soluții există, eu vă voi propune una care a funcționat pentru mine:
În relația cu oamenii din jurul meu care îmi iau foarte mult timp, am încercat să fiu mai asertiv. Totul pleacă de la buna intenție a celuilalt, care inițial nu pare evidentă. Gândiți-vă la clasica situație din trafic, cu cei care schimbă haotic benzile, forțează semaforul și revin la limită înapoi pe bandă. Cât timp pierdem ca să-i boscorodim? Ce simplu ar fi ca plecând de la premiza unei bune intenții, să alegem să-i ignorăm? Ar fi prea mult să zic să-i înțelegem? Poate chiar este vorba despre o urgență. Asertivitatea ne ajuta să controlăm ceea ce nu putem controla.
La finalul zilei, realizez că cel mai mult mă ajută să fac diferența între eficiență (să fac bine) și eficacitate (să fac ce trebuie): nimic nu este mai nefolositor decât să faci într-un mod eficient ceva ce nu ar trebui să faci deloc.
Noi suntem chemați la veșnicie, fericire veșnică, totul e pregătit deja, așadar să lucrăm eficient și eficace în vederea celor ce ne așteaptă. Aici suntem limitați de timp și “furați” de hoții de timp, dar Dincolo doar Dumnezeu va fi limita noastră și El e Veșnic.