
Icoane pe Desktop – o aplicație spirituală pentru creştinul anului 2000
Sfinții ne privesc duminica, de pe zidurile bisericii, tăcuți şi gânditori. Dar trăim timpuri în care evenimentele exterioare se succed atât de repede, încât legătura cu frumoasele cuvinte de la slujba de duminică se rupe foarte uşor. Ce ne leagă de ziua de duminică, ce ne leagă de prezența lui Dumnezeu? Desigur, rugăciunea, bunătatea. Dar avem nevoie şi de imagini, gesturi concrete și sfaturi de viață. Iar încă nu au fost canonizați sfinți care au fost şefi de companie, lucrători în publicitate sau în IT, deşi, cu siguranță, va veni şi acel timp.
Până atunci, Biserica își are comorile ei, care trebuie mereu scoase la lumină, la fel ca armele împăratului din poveştile româneşti. Acele arme aparent vechi, dar care au o putere dincolo de timp. Papa Benedict al XVI-lea spunea şi el că astăzi se revine la cultul sfinților, cult uitat pentru un timp în dulapul cu devoțiuni învechite.
De fapt, trăim o criză de complexitate nemaiîntâlnită, la multe sau la toate nivelele. Joseph Ratzinger a spus asta cu claritate în faimosul interviu[1] despre Biserica anului 2000. Iar ideea rubricii Icoane pe Desktop este că trebuie să folosim acum, ca eroii din basmele româneşti, tot ce am adunat pe drum: peria, oglinda, etc. Nu cumva istoria Bisericii – în sensul de comori adunate – este acel cufăr din care trebuie să scoatem acum, zi de zi, peria şi oglinda care pot ține în loc balaurii care ne bat la uşă sau vin după noi pe drum?
Există armele creştinului de care vorbeşte Sfântul Pavel: sabia duhului, coiful mântuirii, etc. (Efes. 7,17). Astăzi îndrăznesc să spun că ele nu mai sunt suficiente, chiar dacă rămân esențiale. Au trecut 2000 de ani şi acum avem în ADN-ul nostru de creştini lucruri pe care le putem adăuga zilei şi nopții, bucuriei şi suferinței. Avem nevoie de armele Sfântului Pavel, dar probabil că în aceste timpuri nu ne descurcăm fără încrederea în Dumnezeu a Terezei de Lisieux, curajul lui Ioan Paul al II-lea, organizarea lui Benedict, puterea de muncă a lui Don Alberione, intenția curată a lui Padre Pio, smerenia Bernadetei, blândețea sfântului Vincențiu de Paul, devotamentul inteligent al Monseniorului Ghika, etc.
Biserica ne oferă în efortul de ieri al sfinților continuarea bună a gestului puternic de azi. Vom prezenta în această rubrică chipuri de sfinți ai Bisericii, fiecare cu acea părticică a vieții sale care poate lumina, cu sfințenia eternă, tocmai ziua cea mai lungă pe care o trăim noi, după anul 2000.
[1] https://fr.aleteia.org/2016/07/15/le-jour-ou-joseph-ratzinger-a-predit-lavenir-de-leglise