Jacinta, fetiţa cu doctorat în ştiinţe politice care ne poate învăţa aproape totul

ATUNCI CÂND ROZARIUL DEVINE O ARMĂ

Jacinta Marto este unul dintre cei trei copii care au primit revelaţia Fecioarei Maria la Fatima şi este sărbătorită în calendar pe 20 februarie. E impresionantă privirea acestei fetiţe care a văzut infernul secolului XX prin ochii Fecioarei Maria. Pare că a văzut prea multe, dar de fapt ce a văzut i-a schimbat complet viaţa în cei doi ani şi jumătate pe care i-a mai avut de trăit după apariţii.

Sfânta Fecioară a apărut în 1917 celor trei copii Jacinta, Francisco şi Lucia, iar ei au luat în serios rugămintea Fecioarei de a se ruga şi de a oferi jertfe pentru păcătoşi. Jacinta a murit apoi în 1920, la doar zece ani, după lungi suferinţe.

Interesant este că în apariţia din 13 iulie, în doar câteva cuvinte, Fecioara Maria spune ce va fi secolul XX: „Războiul urmează să se termine, dar dacă nu vor înceta să-l ofenseze pe Dumnezeu, în domnia lui Pius al XI-lea va începe un altul mai rău. Pentru a împiedica toate acestea, am venit să cer consacrarea Rusiei la Inima mea Neprihănită. Dacă veţi asculta cererile mele, Rusia se va converti şi veţi avea pace; altminteri, va răspândi erorile sale în lume, provocând războaie şi persecuţii împotriva Bisericii; cei buni vor fi martirizaţi, Sfântul Părinte va trebui să sufere mult, diferite naţiuni vor fi eliminate”.

Am studiat zece ani ştiinţe politice, şi atunci am citit lucrările unor oameni de valoare care după anii 1945 se întrebau cu toţii: „Cum de a fost posibil comunismul şi nazismul?” Impresia mea după aceste lecturi e că explicaţia lui „Cum” la un moment dat devine mută în faţa misterului răului, mai ales pentru anii 1917 sau 1933. În doar câteva propoziţii, Fecioara Maria răspunde nu la întrebarea „Cum” ci la cele două întrebări filozofice prin excelenţă, anume „Ce” şi „De ce?” Ce va fi: încă un război, naţiuni distruse, persecuţii împotriva Bisericii. De ce: pentru că oamenii continuă să îl ofenseze pe Dumnezeu iar Rusia nu este convertită la Inima Neprihănită.

Important în această profeţie e faptul că Fecioara într-un fel intră în istorie. Ceea ce va urma după 1917 nu mai conţine o separaţie clară între istoria Bisericii şi istoria lumii, iar la finalul unor evenimente care de acum se pot citi mult mai bine în legatură cu supranaturalul (cel al lui Dumnezeu sau cel al diavolului) ea îşi asumă această luptă şi aceste suferinţe, pentru că spune „la sfârşit Inima mea Neprihănită va birui”.

Faptul că Fecioara intră în istorie la Fatima, faţă de alte apariţii care privesc mai mult convertirea personală, se vede şi din alegerea unui Papă polonez catolic consacrat total Mariei, care a însemnat începutul sfârşitului comunismului. Mai mult, în 13 mai 1981, când Ioan Paul al II-lea este împuşcat cu mai multe gloanţe de către trăgătorul profesionist Mehmet Ali Agca, Papa scapă cu viaţă, şi va spune că „o mână a tras, iar o altă mână a ghidat glonţul”.

Altfel spus, ni se pune în mână la Fatima adevărata armă, care a existat de secole, dar acum apare tot mai evidentă şi necesară: rozariul, rugăciunea cu Maria şi în Maria. Putem influenţa istoria, noi toţi, începând cu micuţa Jacinta şi până la călugării care de obicei aveau ei rolul de a influenţa în secret istoria.

Jacinta a aflat de la Sfânta Fecioară mai multe despre totalitarism şi secolul XX decât un doctorat întreg de ştiinţe politice, şi nu doar a ştiut aceste lucruri dar a şi acţionat în acest sens. Ce spune Fecioara nu e despre a şti, ci despre a face. Știinţa politică a Fecioarei Maria a fost întotdeauna practică, concretă: trebuie să intrăm în planul şi privirea lui Dumnezeu.

Cardinalul Ratzinger spunea în anul 2000 că mesajul de la Fatima de-acum priveşte trecutul, dar acelaşi Joseph Ratzinger devenit Papă spunea în 2010 că „s-ar înșela oricine ar crede că misiunea profetică de la Fatima s-a încheiat”. De ce oare? Cred că scopul mesajului este să ne facă să intrăm şi noi în zona supranaturală, cea specific creştină, şi să facem şi noi exact ce au făcut cei trei copii: să ne rugăm şi să acceptăm greutăţile pe care Dumnezeu ni le trimite. Iar misiunea mesajului nu s-a terminat pentru că nu am ajuns încă (toţi) acolo.

Jacinta a ajuns acolo. A intrat imediat în planul supranatural al Fecioarei. Iar toate greutăţile, mici sau mari, războaie personale sau războaie majore, sunt de fapt porţi deschise pentru a urca şi noi la privirea celor trei păstoraşi, o privire aţintită asupra Mariei şi asupra Sfintei Treimi.

Scriind acest articol, îmi amintesc cum am trăit eu pandemia. M-am enervat şi m-am speriat citind ştiri, am lăsat braţele în jos. Îmi dau seama că de fapt am pierdut timpul. În aceşti doi ani, Jacinta ar fi devenit sfântă.

Aşa că termin cu un îndemn, pentru mine şi pentru alţii care poate vor să privească altfel lucrurile care ne apasă. Dacă vrem un plan mai bun pentru viitor, nu avem decât să punem pe birou fotografia Jacintei, să luăm între degete adevărata armă (rozariul) şi să o rugăm pe micuţa sfântă să ne direcţioneze ea efortul spre ceva care chiar contează pentru Dumnezeu. Jacinta este azi cel mai mic sfânt al Biserici catolice (copil ne-martirizat). Cu siguranţă Dumnezeu va asculta cu atenţie rugăciunile adresate prin intermediul ei.