Metoda Maicii Tereza

Stăteam în pat noaptea trecută și mă gândeam, înainte să adorm, cum ar trebui să mă mai duc și eu la un control medical, să-mi fac niște analize. Tot atunci mi-am amintit însă și că mai devreme fusesem prea obosită să fac câțiva pași în plus să iau o pâine de care știam că aveam nevoie. M-am întrebat atunci cum oare o să-mi fac chef sau o să-mi găsesc timpul să mă duc până la medicul de familie, dacă nu o făcusem pentru a mă hrăni… 

Unul dintre motivele din cauza căruia procrastinăm în ziua de azi este că, pur și simplu, simțim că nu mai avem resurse să facem și cutare sarcină, să mergem și în cutare loc, să ne ocupăm și de cutare grijă. Și, dacă nu arde, amânăm până când poate e prea târziu sau deja nu mai contează.

Gândindu-mă la oboseala mea constantă, care parcă nu mai dispare, în acel moment înainte să adorm mi-am amintit de o poveste despre Maica Tereza de Calcutta pe care am auzit-o candva. Să fi fost fie din filmul documentar „Răsărit din Calcutta”, care a fost lansat în octombrie în București și în Cluj, pe care l-am văzut pentru prima dată acum vreo trei ani? Nu știu de ce tocmai povestea asta mi-a apărut în minte în momentul acela. Probabil pentru că tot despre oboseală și lipsă de resurse este vorba și acolo. Anecdota, așa cum mi-o amintesc eu si probabil cu anumite inexactități este așa: 

Era cam pe la începutul Ordinului Misionarelor Carității și surorile erau copleșite de cantitatea enormă de muncă pe care o aveau de făcut, pe lângă programul zilnic, neobișnuit de încărcat, de rugăciune și pregătire spirituală. Surorile s-au plâns Maicii Tereza în fel și chip de situație. Bănuiesc că se așteptau ca superioara lor să anunțe că scurtează programul de rugăciune zilnic, ca să aibă mai mult timp să se ocupe de muncile zilei, însă soluția Maicii Tereza le-a luat cu totul prin surprindere. Ea a spus că de-atunci încolo se vor trezi toate cu o oră mai devreme și vor face o oră în plus de Adorație! Deși părea să nu aibă nicio logică, au urmat instrucțiunile ei. În următoarea perioadă, au început să primească atâtea noi candidate la mănăstire, încât au uitat curând de problema cu „prea mult de muncă”.

Dacă motivul pentru care ne este greu să respectăm termene limită sau le amânăm la nesfârșit este oboseala, poate că o doză din medicamentul Maicii Tereza ne va aduce și nouă soluții nebănuite. Nu mă refer la o oră de Adorație zilnică (deși n-ar fi rău), dar la un sfert de oră în plus de rugăciune personală, cititul unui fragment dintr-o carte pentru suflet, mersul la Sfânta Liturghie și în timpul săptămânii, spovadă mai frecventă – posibilitățile sunt multe. În povestea asta și disciplina a jucat un rol esențial: faptul că surorile au luat o hotărâre și au ținut-o cu sârguință. Eu cred că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit un efort susținut din partea noastră, efort  pe care i-L dedicăm Lui.

Copyright © | All rights reserved | Powered by wplancer.ro