O rugăciune care crește, ca o familie

De-a lungul anilor, am încercat diverse variante de rugăciune pentru a putea reuni toți membrii familiei noastre, în funcție de sezonul în care ne aflam. Noroc (sau poate binecuvântare?) că facem parte din Echipele Maicii Sfinte și că rugăciunea în familie e unul din punctele de creștere, pentru care suntem invitați să „dăm socoteală” în echipă, în fiecare lună. Și, pentru că în fiecare lună auzeam alte idei de la celelalte familii, aveam mereu inspirație pentru a încerca să ne adunăm înaintea Domnului ca familie, în fiecare seară. 

Îmi amintesc cu mare drag de momentele când copiii erau mici și alegeam câte un pasaj pe care încercam să îl memorăm. Pentru a face procesul mai atractiv, pe o planșă mare scriam versetul biblic și îl ilustram. De exemplu, pentru Psalmul 23 am desenat Bunul Păstor, pe care l-am creat din bucăți de pâslă, iar oițele le-am decorat cu bucăți de vată. Toate planșele erau apoi lipite pe pereți, iar copiilor le făcea mare plăcere să le repete când treceau pe lângă ele. Voiam să ne înconjurăm cu Scriptura, fiind conștienți de puterea de absorbție a creierului copilului mic, să plantăm semințe care, la timpul potrivit,  vor aduce rod.

A urmat momentul când fetele învățau literele alfabetului. În fiecare seară alegeam o literă din alfabet și mulțumeam pentru tot ce ne venea în minte și care începea cu litera respectivă. Le scriam pe o planșă și mult timp am păstrat acele planșe în pod, aducându-ne aminte de momente prețioase petrecute ca familie.

După ce am terminat literele alfabetului, soțul meu a venit cu ideea de a ne ruga pentru anumite intenții. În fiecare zi a săptămânii alegeam o intenție care să stea la baza rugăciunii: pentru cei  dragi răposați din familie sau dintre prieteni, pentru medici, pentru preoți, pentru educatori. Lipeam pe planșe fotografii cu cei pentru care ne rugam și am observat că un astfel de suport vizual era tare atractiv pentru copii. 

Și uite așa, de-a lungul  anilor, am avut diverse ritualuri: rozariul, parcursul „Blessed” (câte un episod în fiecare seară), devoționalul 365 de rugăciuni pentru copii, sau un cântec religios la început sau la finalul programului. 

În Postul Mare ne rugam folosind Calea Crucii – parcursul pentru copii – un material în stil Montessori pe care l-am creat atât pentru copiii noștri, cât și pentru alte familii (ocazie cu care copiii au învățat pe de rost cântările de la Calea Crucii). Pentru fiecare stațiune am imprimat o imagine pe un carton mic și am ales un simbol reprezentativ: frânghia cu care a fost legat Isus, haina Lui, crucea de lemn, cuiele, piatra mormântului. Chiar dacă nu făceam în fiecare zi toată Calea Crucii, fiecare copil alegea câte o stațiune, iar apoi continuam ziua următoare.

În postul Crăciunului, ne rugam cu ajutorul „Copacului lui Iesei”. Alegeam câte un simbol (făcut din pâslă sau pictat pe lemn) care reprezenta un personaj din arborele genealogic al lui Isus și îl agățam pe un copăcel sau pe o ghirlandă. Apoi, citeam istorisirea biblică.

Au și fost momente când, după rugăciunea de seară, copiii care doreau puteau să primească o binecuvântare specială de la noi, părinții, sau să ne rugăm doar împreună cu acel copil pentru o nevoie de-a lui specifică. După o binecuvântare din partea părintelui, mi se părea că acel copil era mai înalt cu 5 cm 😊

Toate aceste practici ne-au apropiat ca familie. Aceste momente prețioase ne-au permis să ne   deschidem inima unii față de alții, dar și față de Dumnezeu.

Familia noastră crește și, odată cu ea, și practica noastră de rugăciune se schimbă, se dezvoltă și se adaptează la nevoile noastre. Când prietenii copiilor noștri rămân peste noapte la noi, îi includem cu drag și pe ei în rugăciunea noastră. Ne rugăm cu voce tare pentru ei și pentru ai lor, iar la sfârșit au și ei parte de binecuvântare. Câțiva au împrumutat această practică și în familiile lor și astfel rugăciunea noastră a depășit limitele unei singure familii și continuă să crească mai departe.