
O rugăciune pentru România (nouă zile) către martirii români ai secolului XX
Timpurile politice pe care le trăim sunt oarecum excepțional de complicate şi riscante, iată de ce propunem pe acest site nouă zile de rugăciune îndreptată către fericiții martiri români, – mai întâi Monseniorul Ghika, apoi cei şapte episcopi greco-catolici: Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, în fine episcopul Anton Durcovici – rugându-l pe Dumnezeu să se îndure de România în aceste zile şi în perioada următoare şi să intervină în bine.
În țara noastră s-a suferit în secolul XX şi, de foarte multe ori, s-a suferit pentru Cristos. Numărul victimelor a depăşit probabil numărul de martiri şi mărturisitori din primele trei secole de persecuție împotriva creştinilor. O astfel de moştenire nu trebuie uitată. Nu putem clădi viitorul fără să integrăm în edificiul spiritual aceşti noi fericiți şi memoria celor care au murit pentru credință şi pentru țară. Poate că în economia lui spirituală Dumnezeu aşteaptă acest lucru, sau poate că Dumenzeu va trimite mila sa peste România dacă îl rugăm tocmai prin intermediul acestor oameni care au jertfit tot ce aveau pentru credință dar şi pentru țară. E un gând consolator: un martir nu a refuzat nimic lui Dumnezeu, deci poate că nici Dumnezeu nu refuză nimic celui care se roagă unui martir ridicat la cinstea altarelor.
Propunem deci nouă zile de rugăciune, îndreptată către martirii deja beatificați de Biserică, pentru ameliorarea situației politice şi economice a țării.
O novenă are o rugăciune zilnică şi un text de meditat. Vă propunem mai jos o rugăciune şi nouă pasaje din cardinalul Iuliu Hossu, acest profet al secolului XX care scrie atât de înalt şi totodată atât de simplu, pe înțelesul tuturor inimilor şi totodată cu viziunea unui arhiereu unic în istoria Bisericii sale.
Novena, pentru cei doresc să participe, începe mâine, 10 decembrie, ziua morții Episcopului Anton Durcovici la Sighet, şi durează până pe 18 decembrie.
Rugăciunea zilei
„Primește, Doamne, cucernica rugăciune ce Ți-o îndreptăm și ne învrednicește de arătarea Ta fericitoare.
Luminează sufletele noastre în ceasurile de întunecare a lumii și revarsă lumina Ta călăuzitoare pe calea întunecată a vieții noastre, ca pașii noștri să urmeze calea vieții Tale, întru lumina adevărului Tău.
Fericește sufletele noastre cu fericirea arătării Preacuratei Maicii Tale, prin al Cărei suflet a trecut sabia durerii cum n-a mai fost sfâșiat suflet de mamă.
Rostește-ne, Doamne Isuse, cuvântul îmbărbătării Tale: «Nu vă temeți, bucurați-Vă, Eu sunt» – pe care l-ai îndreptat slujitoarelor femei mironosițe, credincioase în iubirea față de Tine, până dincolo de moarte.
Arată-te nouă, Doamne, și dăruiește-ne nouă și lumii întregi pacea Ta, pe care lumea nu ne-o poate da.”
(Iuliu Hossu Pastorale)
Meditația 1 / Ziua 1
Odihnă căutăm, ușurare și pace pentru sufletele noastre. Având această odihnă și pace, toate le-am putea cu ușurință în această viață. Nu o avem, pentru că nu o căutăm. Nu o căutăm unde este, ci rătăcim pe cărările nădejdilor deșarte. Părăsim cuvântul de chemare al Domnului și ne luăm după cuvintele înșelătoare ale lumii. Alergând după nălucirile înțelepciunii oamenilor, părăsim înțelepciunea lui Dumnezeu.
Nu vreți să veniți la Mine, ca viață să aveți (In 5,40). Câtă durere nu se cuprinde în aceste cuvinte ale Domnului. Eu am venit întru numele Părintelui Meu, și nu Mă primiți; iar de va veni altul întru numele său, pe acela îl veți primi (In 5, 43). Și așa este, iubiți credincioși. Glasul Domnului, care ne cheamă la viață, la pace și la fericirea pe care Dumnezeu a hărăzit-o credincioșilor Săi, nu-l ascultăm; dar ascultăm de oameni, care nu ne cheamă pe cărările Domnului, nici pe căile păcii. Și ne mirăm că suntem chinuiți și nemângăiați în suflet. Ne mirăm că simțim îndoită răutatea crucii care este rânduită fiecărui muritor s-o poarte aici pe pământ. Pentru ce mirarea că suntem nefericiți întru nefericirile pe care singuri le căutăm și că ne lipsește mângăierea și nădejdea, chiar și în necazuri, când noi înșine ne depărtăm de izvorul tuturor mângăierilor, care este singur Domnul. Domnul Isus care ne cheamă pe toți la viață. Care cheamă pe toți, fără deosebire, care sunt însetați și însărcinați, pentru ca El, Domnul păcii, să ne odihnească. Nu vreți să veniți la Mine, ca viață să aveți. Ascultați cu toții glasul tânguitor al Domnului: Eu am venit în numele Părintelui Meu și nu Mă primiți pe Mine. Aici este izvorul durerilor și al nefericirilor. De aici nemângăierea fiilor împărăției, rătăcitori pe cărările arătate de apostolii mincinoși ai lumii acesteia rele și păcătoase, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, (Efes 4, 18), cum spune Apostolul.
Domnul Isus înviat din morți stă la poarta sufletului nostru și cere intrare. (Iuliu Hossu, Pastorală, 1926)
Meditația 2 / Ziua 2
„Dumnezeul nostru este Dumnezeul dragostei și al păcii. Isus Cristos, Domnul nostru din veac, a fost prevestit de prooroci: Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre.
Dragostea dumnezeiască a adus-o din cer, pacea lui Dumnezeu a venit s-o înstăpânească pe pământ. Vrăjmașii Lui și ai credinței sale sfinte nu vestesc dragostea, nu lucrează ale păcii. Evanghelia lor este evanghelia învăjbirii. Sămânța ce o aruncă este sămânța împerechierii și a zizaniei. Ei tulbură pacea sufletelor și învrăjbesc oamenii. Unde văd o neînțelegere, unde văd ceva frământare, iată-i pe neașteptate în mijlocul celor tulburați, gata de a duce mai departe dezbinarea sufletelor și a vărsa veninul urii, ucigătoare de suflete. Vrajba și neliniștea este câmpul apostolatului lor. Dar aceasta nu-i credința lui Cristos. Nu este Dumnezeu întru neliniște. El este împăratul păcii. Aceasta-i izbăvirea sufletului: pacea Lui. Cei ce seamănă ura și propovăduiesc dezbinare nu sunt apostolii lui Cristos. Cel dintâi cuvânt al Domnului după învierea Sa din morți, îndreptat apostolilor Săi chiar în ziua învierii Sale, a fost: Pace vouă. Cine vestește dragoste și pace, acela este ucenicul Lui.” (Iuliu Hossu, Pastorală, 1924)
Meditația 3 / Ziua 3
Vii sunt cei ce trăiesc întru Cristos, împlinind poruncile Lui sfinte, pentru că porunca lui Dumnezeu este viața veșnică. Cuvintele Mele sunt suflet și viață, zice Domnul.
Fericiți cei ce ascultă cuvântul Domnului și-l păzesc pe el. Este cuvântul Domnului care-i fericește. În afară de acest cuvânt, nu este fericire, pentru că nu este lumină, nici viață, nici pace. Tot spun pace, pace, și nu este pace celor fărădelege. Suflete fără pace, familii fără pace, țări și popoare fără pace, pentru că s-au îndepărtat de Domnul și au lepădat cuvântul Domnului, care este suflet și viață. O lume întreagă, neodihnită și înspăimântată, se clatină din temelii, pentru că a părăsit cuvintele Domnului, care, dacă cerul și pământul vor trece, ele nu vor trece. (Iuliu Hossu, Pastorală, 1932)
Meditația 4/ Ziua 4
Dragostea noastră creștinească să reverse alinare asupra celor îndurerați, să îmbrace pe cei goi, să hrănească pe cei flămânzi, să adape pe cei însetați, să cerceteze pe cei întemnițați și să primească pe cei fără adăpost, amintindu-ne cuvintele Domnului: Când ați făcut unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut.
Valului de ură, ce se încearcă să cuprindă tot mai mulți în stăpânirea sa, într-un chip sau altul, să îi stea în față valul bunătății sufletului creștinesc, dragostea cu faptele carității, care sunt mai puternice decât toate cuvintele alese.
Cuvintele Domnului sunt suflet și viață. Suflet și viață creștinească să îmbiem lumii, care se află în dureroasă și chinuitoare frământare. Inimă curată și suflet drept. Bunătate întru toate. Această sămânță dumnezeiască a faptei bune va rodi pacea. Pacea mult însetată este rodul dreptății și al dragostei. Acestea să străbată lucrările noastre de toate zilele, în familiile noastre, în sate, în orașe, în societate și în toate așezările noastre de Stat.
Pe această cale va străbate suflet nou, sufletul lui Cristos Domnul și viața nouă se va înstăpâni în pacea Domnului, pe care lumea nu o poate da. Nimeni nu poate da ceea ce nu are. Lumea pace nu are. Lumea însetează pacea. Aceasta nu o poate da, decât Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre, Isus Cristos, Domnul nostru. (Iuliu Hossu, Pastorală, 1937)
Meditația 5 / Ziua 5
În zbuciumul, peste măsură chinuitor, al sufletelor din zilele grele şi rele, prin care trecem, pentru că „zilele cu adevărat grele sunt”, nu este altă nădejde de scăpare, de însănătoșire și de viață decât întoarcerea spre Domnul. Ascultarea glasului dumnezeiesc. „Veniți la Mine toți și Eu vă voi odihni pe voi”.
Veniți la izvorul vieții cu toții. Să ne așezăm pe cărarea Domnului, a poruncilor Sale sfinte. Să primim în suflete adevărul învățăturilor Sale, să aprindem lumina dumnezeiască în suflete și să-L cuprindem pe Domnul în sânul familiilor noastre. Să deprindem pașii pruncilor noștri și ai tineretului nostru pe cărarea ce duce spre altarul Domnului. Cu toții să ne așezăm întru ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, care este suflet și viață, și vom avea viață întru noi. Viața Domnului și pacea Lui. Odihna sufletelor noastre. Așa au trăit părinții noștri, moșii și strămoșii noștri. Cu această dumnezeiască lumină în suflet a străbătut un neam de adevărați creștini cărarea lungă și grea a veacurilor, cu nădejde în Dumnezu și în dreptatea Lui, și a ajuns biruitor ziua mare a Învierii neamului, întru această dreptate a lui Dumnezeu. Și bucuria i-a fost mare. (Iuliu Hossu, Pastorală, 1935)
Meditația 6 / Ziua 6
Puterea noastră, popor blând şi credincios, aceasta a fost: cuvântul Domnului şi dreptatea Lui. Credinţa în Dumnezeu, credinţa vie a faptelor creştineşti. Omenia, iubiţi credincioşi. Acest popor a ştiut ce este omenia. Oameni întregi, au fost sănătoşi în sănătatea sufletului lor luminat şi puternici pe cărarea veacurilor, în vremuri nespus de grele, pentru că simţeau aproape pe Dumnezeu: Îl simţeau în sufletul lor.
Unde vom căuta mântuire în aceste ceasuri de primejdie, dacă nu pe aceeaşi cale a vieţii, pe calea credinţei părinţilor, a credinţei faptelor lor creştineşti şi a omeniei. La Izvorul vieţii, Cristos. Înviaţi cu toţii la nouă viaţă, cu inimă curată şi suflet drept.
Cu toţii, în sfântă unire sufletească, în deplină dragoste frăţească – aşa cum suntem necontenit chemaţi şi îndemnaţi din înălţimea Tronului glorios, de unde un Rege luminat a ştiut, din bună vreme, îndrepta paşii tuturor fiilor acestei ţări, binecuvântate de Dumnezeu, pe calea înfrăţirii tuturor –întemeiaţi în credinţa părinţilor, pentru a ne împuternici, un suflet şi un trup, chezăşia biruinţei încercării ceasurilor prin care trecem. (Iuliu Hossu, Pastorală, 1941)
Meditația 7 / Ziua 7
Nu este mai măreață și mai înălțătoare mărturisire decât a pleca peste lungul șir de veacuri genunchii sufletului în lumina credinței, în fața Domnului înviat din morți, și a rosti cu Toma, în sfântă închinare: „Domnul meu și Dumnezeul meu”. Nu este vrednicia noastră, este darul lui Dumnezeu, darul credinței.
Aceasta e credința, cea mai scumpă comoară a sufletelor. Cea mai scumpă moștenire ce am primit-o de la Domnul prin Părinții noștri, prin Biserica sfântă a lui Dumnezeu. Cea mai scumpă comoară, pe care suntem chemați s-o lăsăm și noi, curată și neprihănită moștenire scumpilor noștri urmași. Păziți curat acest izvor de bucurie și pace în această vale a plângerilor. Focul sfânt al credinței să rămână nestins în familiile voastre. Familiile voastre să rămână curate, familii creștinești.
Ridicată familia creștinească la înălțimea Tainei lui Cristos să rămână întru această sfințenie. Feriți sufletele voastre, feriți vatra voastră familială de ispitele acestui veac rău și păcătos. (Iuliu Hossu, Pastorală, 1931)
Meditația 8 / Ziua 8
Așa a străbătut neamul nostru credincios cărarea lungă a veacurilor grele, luminat de lumina credinței și nebiruit întru puterea credinței lui Dumnezeu, întru care şi-a așezat toată nădejdea. Azi, voi știți, relele s-au înmulțit. Mulți au uitat cărarea scumpă a părinților noștri: cărarea lui Dumnezeu, cărarea sfântă a Bisericii. S-au înmulțit și durerile. S-a deschis un gol mare în suflet, pierzând pe Dumnezeu. Căci ce mai avem dacă am pierdut pe Dumnezeu. Nu este mângăiere, nu este fericire decât la casa părintească. Să ne întoarcem la Dumnezeu cu tot sufletul nostru, să urmăm cărarea luminată a credinței și o nouă viață, viața darului, să se trezească întru noi. Să înviem cu adevărat întru Cristos Domnul. Sufletul nostru va fi fericit, trăind, ceea ce fericit rostește: „Cristos a înviat”. Cu adevărat vom fi trecut prin moarte la viață și de pe pământ la cer. (Iuliu Hossu, Pastorală, 1933)
Meditația 9 / Ziua 9
Dumnezeu va clădi această lume nouă. Dar împreună clăditori trebuie să fie unul fiecare dintre noi. Clădirea lumii noi începe din noi. În sufletul nostru trebuie să coboare sufletul lui Cristos, dragostea Lui. Viața noastră trebuie să fie așezată întru viața lui Cristos. Faptele noastre, faptele luminii lui Cristos, împlinirea poruncilor Lui. Însuflețiți de iubirea lui Cristos nu vom face răul. Întru noi se va înstăpâni bunătatea și bunătatea va rodi bine și mângăiere multă în jurul nostru.
Să se întemeieze lumea nouă a iubirii creștinești în familia noastră. Domnul Isus să stăpânească în sânul ei. Dragostea Lui să fie legea de îndreptare și pacea Lui va ferici familia. Căsătoria curată și neprihănită, așezată în legea lui Cristos, va fi izvor de sănătate și puternică viață de înnoire pentru Biserică și neam. Cu stăpânirea sufletului Domnului Isus pe această cale se va întemeia viața și lumea nouă a satelor și a obștei întregi. Aceasta e calea și singura cale de întemeiere de lume nouă, cu viață nouă mai fericită, mai dreaptă, mai adevărată, pentru care a murit și a înviat Cristos.
Această cale au verificat-o veacurile, pentru toate neamurile. Ce s-a clădit cu sufletul lui Cristos a stat şi a biruit. Ce s-a clădit pe înțelepciune omenească, s-a prăbușit și s-a măcinat, cum se prăbușește și se macină în văzul nostru așezarea lumii și a popoarelor întemeiate pe înțelepciunea omenească. Să clădim, dragii mei, ca înțelepți clăditori, începând cu sufletul nostru și cu familia noastră, așezând de temelie piatră nebiruită, pe Cristos, sufletul Lui. Clădirea noastră va sta și va birui cu biruința lui Cristos. Și moartea va fi înghițită de biruință. (Iuliu Hossu, Pastorală, 1943)