Postul – o poartă spre Cristos, deschisă celui de lângă mine

Postul este o mare perioadă de dar reciproc, în comunitatea creștină și nu numai. Devenim persoane care și-L dăruiesc pe Cristos unii altora. Desigur, este în același timp o ocazie de a conștientiza faptul  că, înainte de a-L putea dărui, trebuie să-L avem în noi. Și aici este esența lucrării Postului: să vedem în ce măsură Cristos este deja în noi (dacă este), și cât loc suntem dispuși să-I mai facem.

În încercarea de a posti autentic, ar trebui să pornim de la înțelegerea unei realități simple: suntem Cristos unul pentru celălalt; Homo Homini Cristus. Nimeni nu s-a extaziat doar la ”gândul” Dumnezeu, ci s-a întâlnit concret cu Dumnezeu, de cele mai multe ori în mărturia dată de un frate / aproape al său. De aceea, marea poruncă (a iubirii aproapelui) se întoarce și devine marea datorie de a-L manifesta aproapelui pe Cristos.

Dacă ne este clară misiunea față de aproapele, atunci devine mai clar și faptul că, mai ales în perioada Postului, trebuie să ne lăsăm schimbați, iar interiorul nostru să fie dimensionat după Cristos. Postul nostru va fi cu atât mai Mare și mai bun, cu cât vom dori să-L dăruim pe Cristos aproapelui.

Eu cred că nu pentru noi, ci pentru aproapele ținem post. Adică, sfințenia la care suntem chemați se verifică prin modul în care interacționăm cu aproapele, nu prin ușurința cu care renunțăm la mâncare sau la altceva.

E importantă perpectiva, fiindcă e cea care oferă motivația. În măsura în care ești interesat să schimbi ceva la tine, ca să-i permiți aproapelui să-L cunoască mai bine pe Cristos, atunci vei găsi la ce să lucrezi și să renunți cu adevărat pe timpul Postului.

Copyright © | All rights reserved | Powered by wplancer.ro