
Prilej sau ispită. Trei idei ignațiene de viețuire pe Facebook
Că petrecem foarte mult timp în rețele sociale este o realitate. Dar cum să convertim timpul petrecut pe Facebook, vorba iezuitului Silvano Fausti, din ispită în prilej?
Păi, ia să facem un discernământ onest, ca să identificăm care ar fi ispita majoră, căreia să-i contrapunem apoi idei de agere contra, adică de acțiune contrară, cum ar zice Sf. Ignațiu de Loyola.
Aș spune că mândria, mama tuturor păcatelor, e regină și pe Facebook. Narcisismul, orgoliul, fala, slava deșartă, lauda de sine, autoreferențialitatea, protagonismul, buricomania. Adică, succint, mândria, centrul de control al sufletului alipit de lume, care transmite constant semnale: ispite.
Cum cred că arată trei dintre acestea și ce idei bune are cartea Exercițiilor Spirituale pentru acțiuni contrare, astfel încât să fac din ispita de a mă vesti pe mine prilej de a-l vesti pe Cristos?
Ispita nr. 1: „Sunt cel/cea mai tare din parcare”. Uite ce iubit(ă) am. Uite ce mașină am. Uite ce bine mănânc. Uite ce tare mă distrez. Uite câți bani am spart în concediu. Uite ce copil haios, ce cățel cu fundă, ce casă cu moț am. Uite-mă, uite-mă, uită-te puțin încoa! Și, dacă te uiți în sufletul meu, adică dincolo de pozele cu 1000 de like-uri, ai să vezi cât sunt de disperat după atenție, aprobare, validare. Cât sunt de dependent să par, să apar, nu să fiu. Cât sunt de gol pe dinăuntru și de singur și de lipsit de țintă. Și cum confund mijloacele cu scopurile. Și cum mă prăbușesc și mai tare în gol, umplându-l mereu numai cu mine, cu dependențe, cu măști, cu iluzii.
Agere contra nr. 1: „Omul este creat ca să-L laude, să se I închine şi să-I slujească lui Dumnezeu, Domnul nostru şi, prin aceasta, să-şi mântuiască sufletul; iar celelalte lucruri de pe faţa pământului sunt create pentru om şi ca să-l ajute în urmarea menirii cu care este creat. […] Să nu iubim şi să nu vrem, în ceea ce ne priveşte, mai mult sănătatea decât boala, bogăţia decât sărăcia, cinstea decât ocara, viața lungă decât cea scurtă” (ES 23, Principiul și fundamentul).
Ispita nr. 2: „Știu, deci cunosc, deci mă pricep”. Habar n-ai ce vorbești. Nu știi câte știu eu. N-ai fost niciodată în situațiile în care am fost eu. Nu mă contrazice, pentru că știu sigur că am întotdeauna dreptate. Nu mă îndoiesc niciodată de nimic și în niciun caz de mine. Am numai certitudini. Convingeri beton. Știu precis ce aș face dacă aș fi în locul tău și mai știu și că n-aș face niciodată ce faci tu. Nu am în vocabular cuvintele: „nu pot”, „nu știu”, „am greșit”, „iartă-mă”. Problema apare când rămân singur cu mine și-mi dau seama că nu pot să-mi fiu reper până la capăt, că îmi dă cu zecimale când mă raportez la nesfârșit la magnifica mea persoană, care – nu-mi place să recunosc, dar o simt – nu-i chiar așa supremă cum proclam eu pe wall.
Agere contra nr. 2: „Ia-mi, Doamne, şi primeşte toată libertatea mea, memoria, mintea şi voinţa mea toată; tot ce am sau ce posed e din darul Tău; Ţie, Doamne, Ţi le înapoiez; toate ale Tale sunt; dispune de ele după bunul Tău plac; dă-mi numai iubirea şi harul Tău şi mi-e de ajuns” (ES 234, Contemplația pentru a dobândi iubire).
Ispita nr. 3: „Citez mult, ca să pară că și citesc”. Click: share, like. Ce profunzime eman în jur. Ce bine e să fii așa ca mine, preocupat de cultură și de cele înalte. De răspândirea frumosului: poezii de Cioran pe care nu le-a scris Cioran, apoftegme care nu există în Pateric, gânduri ale unora despre care habar n-am cine sunt, dar văd că sunt cool pe toate rețelele (cine-i ăsta Rabindra… cum Tagore?). Dar, vai, ce periculoasă e superficialitatea care mă face să cred că informația e cultură, că maculatura motivațională e semn de progres lăuntric, că am o educație clasică dacă îl citez pe Socrate, că sunt o persoană spirituală dacă știu ce-a zis Osho despre suflet, că am o vastă perspectivă metafizică dacă o știu pe aia cu Kant și cerul înstelat.
Agere contra nr. 3: „Nu multa ştiinţă hrăneşte şi îndestulează sufletul, ci simţirea şi savurarea lăuntrică a lucrurilor” (ES 2).
Nota bene: Dincolo de teorie, toate cele trei idei ignațiene și multe altele de viețuire frumoasă – nu numai pe Facebook, dar și în propria existență – sunt testabile live într-o sesiune de exerciții spirituale după metoda lui Ignațiu. Am curaj de-un log off de Facebook și de-un log on cu Cristos în meditație, în contemplație, în acțiune, dorind „să-L cunosc mai mult, ca să-I slujesc și să-L urmez mai bine” (ES 130)?