Revista nr. 19/2025: Ce am învățat de la bunici

În aceast număr căutăm mărturii despre o bunică  – sau un bunic – care ne-a învățat acele lucruri care s-au imprimat în sufletul nostru. Lucruri despre Dumnezeu, în primul rând, dar și despre demnitate şi viață adevărată.

Ne amintim gesturi, cuvinte, exemple, istorisiri.

De multe ori ne gândim că modul lor de a vedea viața nu ne mai este de folos. Aparent, lumea în care trăim azi, este mult prea diferită.

Și totuși… poarta lor spre Dumnezeu părea mai ușor de deschis atunci, de oriunde s-ar fi aflat și oricând ar fi încercat. Oare poarta lor s-a învechit? Oare fereastra lor s-a întunecat? Sau mai degrabă lumea noastră s-a umplut de ziduri nesăbuit construite, structuri futile, complicații fără soluție?

Să ne amintim de ei, deci, pentru a regăsi drumul spre lucrurile care nu trec, care nu pot fi înconjurate de ziduri, care nu pot fi reduse la tăcere – oricât de multă gălăgie s-ar face în jurul nostru.

Să ne amintim de lucrurile care ne pot duce iarăşi spre singurul prezent adevărat: eternitatea.

Să ne amintim privirea bunicilor, ca să vedem şi noi ceea ce ochiul nu vede.