Scaunul cititorului

Pace ție, cititorule!

Cea mai valoroasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri este consecvența în rugăciune. Cam atât. Orice altceva e efemer.

La un moment dat, în viața de părinți, am realizat că sarcina noastră principală este să ne conducem copiii înspre Domnul, chiar și în cele mai stângace moduri, cu pași mici, uneori cu teamă, alteori cu încredere deplină, dar să o facem mereu, atât în momentele de bucurie, cât și pe timp de oboseală.

Dar cum să îi alimentezi pe ceilalți dacă tu ai rezervorul gol? Și aici intervine importanța rugăciunii de cuplu și cititul Bibliei împreună, pentru că un copil învață cel mai mult din ceea ce vede la părinți. Nu doar îi povățuim despre cum să aibă o viață de credință, ci o și trăim alături de ei. Prin 1994, un cercetător pe nume Robinson a stabilit că implicarea cuplului în activități religioase comune (liturghie, rugăciune, etc.) aduce acestuia, de cele mai multe ori, sprijin emoțional și spiritual, împreună cu îndrumare morală. Sprijinul emoțional în cuplu se traduce prin „angajament sporit, intimitate conjugală și unitate familială”. E oare simplu de realizat? De cele mai multe ori, nu. În special dacă avem standarde înalte privind rugăciunea de seară în familia cu copii de vârste diferite.

Trebuie să recunosc că nu suntem familia aceea perfectă de pe Pinterest, cu un altar impecabil în colțul sufrageriei, cu lumânări aprinse și toți membrii familiei înșirați la rugăciune cu rozariul în mână. Noi suntem familia Tonea, binecuvântați cu 4 băieți: 3 cititori și un mezin care face tumbe, iar rugăciunea de seară în familia noastră a trecut prin mai multe sezoane împletite cu bucurie, uneori cu frustrare, dar și cu multe haruri.

Cu drag îmi aduc aminte de rugăciunea din timpul nopții, în timp ce hrăneam un nou-născut, sau cartonașele cu versete pe care le citeam în timp ce îi adormeam. Alteori rugăciunea de seară era lângă un copil febril sau alinând un suflețel speriat după un vis urât.

De când avem 3 cititori, rugăciunea noastră de seară s-a îmbogățit considerabil, a prins o formă nouă, întrucât toți sunt implicați, am trecut de la etapa în care spuneam Tatăl nostru împreună, apoi fiecare mulțumea pentru evenimentele din ziua respectivă. Mi-am dat seama cât e de important pentru ei o structură, să își aducă fiecare contribuția, evitând astfel o rutină lipsită de interes. Tocmai de aceea am instaurat „scaunul cititorului”.

Și anume, fiecare se așază pe scaunul cititorului, în timp ce ceilalți îl ascultă stând pe jos: primul născut citește un verset sau un pasaj din evanghelia zilei, pe care îl explicăm, al doilea ne citește din viețile sfinților (cartea „Online cu sfinții”), iar al treilea ne citește din YOUCAT răspunsul la o întrebare. Al patrulea? La 3 ani face un cort din perne, se plimbă, cântă „Isus iubește pe fiecare” sau aplaudă. La final încheiem cu o rugăciune de mulțumire, recunoscători că suntem împreună și că am adus fiecare la picioarele Domnului ceea ce avem, ceea ce suntem acum.

Iar versetul care îmi aduce consolare „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” îmi dă puterea de a continua, pentru că cel mai important e să ne ducem copiii la întâlnire, apoi Domnul lucrează.