
S.T.R.E.S.
Chiar dacă de obicei ni se pare că noi suntem cei mai grozavi şi că putem face totul, în adâncul sufletului purtăm toţi o căutare care de multe ori pare că nu se mai sfârşeşte şi care te pune atât de mult pe gânduri încât ţi-ai dori să nu o fi întâlnit. Este acel loc în care cauţi sensul vieţii, cunde auţi permanent şi ţi se pare că totul e în van, şi unde se instalează o stare de nelinişte asemănătoare cu pierzarea. Parcă nu te mai bucură nimic, nu mai întelegi nimic.
Aşa funcţionăm, pradoxal: stresul cel mai mare provine din faptul că nu ai reuşit să afli cine eşti cu adevărat şi care este menirea ta pe acest pământ. Ce rezolvi dacă te răzvrăteşti împotriva oricărui neajuns, indiferent de ce natură ar fi? Îţi înrăutăţeşti starea şi ajungi să nu găseşti soluţiile salvatoare, ci, din contră, rişti să te blochezi într-o stare de amorţire permanentă.
Acum, însă, capul sus, pentru că în cele ce urmează îţi propun un program care să te ajute să ieşi din letargia în care te afli, cât ai zice… stres!
Din nefericire, te afli în stadiul de Supravieţuire, dar nu dispera, eşti deja pe drumul cel bun! Nu renunţa niciodată, indiferent de câte ori o să te regăseşti în stadiul acesta! Gândeşte-te la bebeluşii care cad atunci cănd încep să păşească, ei nu renunţă până când nu reuşesc să meargă, să exploreze şi să cucerească lumea.
Trezeşte-te, nu mai hiberna! Bucură-te de fiecare clipă, de fiecare persoană întâlnită în viaţa ta şi căreia îi poţi aduce zâmbetul pe faţă, de fiecare adiere de vânt, de fiecare rază de soare sau picătură de ploaie care fac natura să reînvie, de fiecare zumzet de albinuţă care polenizeză florile. Descoperă-ţi vocaţia care să te ajute să laşi lumea mai bună decât ai găsit-o, aşa cum spunea şi Lordul Baden Powell!
Nu ne este uşor să ne detaşăm de lucrurile materiale ale acestei lumi care, fără să observăm, ne fură simplitatea de a trăi frumos. Să nu uităm deci că suntem protejaţi de fiecare dată, chiar şi atunci când o luăm pe un drum greşit. Nu ne-ar fi creat din prea marea sa iubire, dacă ne-ar fi lăsat pradă acestei jungle. Reuşim să cunoştem cu adevărat pacea doar prin intermediul Rugăciunii, atunci când simţim ajutorul acelei mâini invizibile care stă permanent întinsă şi dipsună să ne ridice necondiţionat şi care bate neîncetat la poarta inimilor noastre.
Ieşi din jungla din care facem parte cu toţii, fii diferit! Chiar dacă la început o să pari un ciudat pentru ceilalţi, te asigur că deschizându-ţi inima lui Isus, vei experimenta Evoluţia calitativă a vieţii tale.
Salvarea este întodeauna la îndemâna noastră însă, fiind un lucru atât de banal, riscăm să nu o vedem. Căutăm în cu totul alte părţi, vrem să ne ofere alţii soluţia, ne înşelăm căutând vindecarea în exteriorul nostru, uitând că pacea se regăseşte în sufletul şi în mintea noastră. Dar aceasta ne este daruită doar dacă renunţăm la noi înşine şi ne abandonăm lui, aşa cum şi Fecioara Maria s-a abandonat Voinţei Dumnezeieşti.