Terapie cu stele

Lucrurile se schimbă atât de rapid în jurul nostru, încât la un moment ne poate apuca cea mai reală senzaţie de ameţeală. Ne mai reparăm cu un masaj, o terapie sau o discuţie de seară, dar uneori avem nevoie să găsim acel Real Thing care să nu fie un slogan inventat de o agenţie sau un plastic de aruncat la coş. Un lucru care să nu se schimbe, orice ar fi. Care ar fi acel lucru real pe care îl putem regăsi seară de seară, atunci când ne apucă ameţeala?

Probabil că stelele sunt cel mai evident Real Thing. Mi-am dat seama de asta stând rezemat cu spatele de o casă mare din Cluj, de unde vezi noaptea foarte multe stele. E linişte acolo, vezi toată jumătatea plină de cer negru cu stele de toate mărimile care se ridică peste un zid bun şi primitor care se răceşte incet după căldura zilei.

Stelele par reci şi distante, dar tocmai răceala lor le face să pară de încredere: e greu să falsifici aşa ceva. Sunt prea multe pentru ca să le fi făcut cineva sau să ne fi creat cineva o iluzie. Chiar şi soarele e suspect: poate că pe cel pe care noi îl vedem l-au făcut americanii, care dealtfel nu au ajuns pe lună, sau poate l-au ascuns ruşii pe cel adevărat care nu e galben şi arată altfel.

Dar stelele sunt prea multe şi prea diferite ca să te îndoieşti de ele: sunt acolo, mereu, ne înconjoară din toate părţile, de toate mărimile, de toate culorile.

Dacă nu ai timp de terapeut sau dacă compania ta oscilează prea des sau prea incontrolabil, ia-ţi cinci minute pe un balcon ca să găseşti punctul de sprijin al lumii: încă stăm bine, stăm sigur, suntem tot în lumea veche şi bună a lui Dumnezeu, în care copacii cresc în sus şi fac frunze, apele curg în jos, iar stelele răsar una după alta la lăsarea serii.

Copyright © | All rights reserved | Powered by wplancer.ro