
Totul cu iubire, nimic cu forța. Sfântul Francisc de Sales
Un ghid pentru preoți, părinți şi toți cei care au în grijă sufletele
Se spune că Biserica îi obligă pe oameni la tot felul de lucruri neplăcute, ori că preoții dau sfaturi simpliste sau intransigente. Dar, dacă ne uităm la sfinții cu mesaj spiritual pe care Biserica îi canonizează, vedem în fiecare secol oameni de o finețe psihologică şi umană pe care, de multe ori, nici psihologii nu o ating. Scriu acest articol având în minte atâția preoți care m-au învățat nuanțele, finețea interioară, care înțelegeau problemele mele şi mă ajutau să le abordez cu milostivire față de mine. De multe ori, tocmai un astfel de preot mă motiva să fac apoi şi adevăratele eforturi care se cereau.
Sfântul Francisc de Sales face parte dintre aceşti maeştri pe care îi propune Biserica. Doctor al Bisericii, numit „Doctor al Iubirii Divine şi al blândeții evanghelice”, Francisc de Sales a trăit între anii 1567 şi 1622, în zona de graniță dintre Franța şi Elveția. După o perioadă de grele procese de conştiință în tinerețe (în acel timp se predica adesea despre un Dumnezeu al dreptății, care îi pedepseşte pe păcătoşi), la nouăsprezece ani intră într-o biserică din Paris şi acolo descoperă, pentru restul vieții, iubirea lui Dumnezeu şi milostivirea sa. Din acel moment, construieşte pentru el şi pentru alții o pedagogie opusă fricii şi pedepsei: propune tuturor o relație cu Dumnezeu bazată pe încredere, şi nu pe teamă.
Devine preot şi apoi episcop de Geneva, fiind obligat să aibă reşedința la Annecy, în Franța, (Geneva fiind ocupată de calvini). După un timp, fondează, împreună cu Jeanne de Chantal, Ordinul Vizitandinelor, din care a făcut parte mai târziu sfânta Maria Margareta Alacoque – sfânta care a primit la Paray-le-Monial revelațiile Inimii Preasfinte a lui Isus.
Ne vin de la el lucrări care arată cum fiecare laic este invitat să îi aparțină pe deplin lui Dumnezeu, trăind în acelaşi timp dedicat în întregime lucrurilor din lume şi datoriei stării sale de viață. În lucrarea sa cea mai cunoscută, Introducere la viața evlavioasă, îşi exprimă dorința ca „adevărata evlavie să pătrundă până la tronul regilor, până în cortul conducătorilor de armate, în sălile judecătorilor şi în magazine, chiar şi în cabanele ciobanilor”. Papa Benedict al XVI-lea arăta, într-o Audiență Generală din 2011, cât de revoluționară era în acel secol o asemenea abordare: cu Francisc de Sales „se năştea chemarea laicilor, grija pentru consacrarea lucrurilor pământeşti şi pentru sfințirea cotidianului, asupra cărora vor insista atât Conciliul Vatican II, cât şi spiritualitatea timpurilor noastre”.
Spiritul Sfântului Francisc de Sales a continuat şi ca sursă de inspirație pentru Sfântul Don Bosco, care îi va numi „salezieni” pe membrii congregației înființate de el, tocmai pentru a marca importanța educației de a face lucrurile în primul rând cu blândețe şi iubire. În anul 2022, la 400 de ani de la moartea lui Francisc de Sales, Papa Francisc a publicat o Scrisoare Apostolică despre acest sfânt, un sfânt care vorbește „într-un mod nou”, folosind „o metodă care renunță la duritate și se bazează pe deplin pe demnitatea și capacitatea unui suflet devotat, în ciuda slăbiciunilor sale”.
Deviza lui Francisc de Sales era „[Să facem] totul cu iubire, nimic cu forța”. Nu e nevoie să ne gândim la cavalerii Jedi sau la Gandhi ca să înțelegem de ce sunt interesanți şi atractivi oamenii care reuşesc să integreze un astfel de mesaj. E aici mai mult decât non-violența filozofică sau cinematografică: adevărata putere care stă la baza lumii nu este utilizarea forței, ci o atitudine de iubire. Iar atunci când întâlnim un om care chiar practică acest lucru, nu îl mai uităm. Pentru că întâlnim „ceva” care parcă nu exista până acum nicăieri și, simțim, undeva într-un loc special din suflet, că atunci când toate se vor ofili si vor cădea în ruină, acel lucru va rămâne în picioare.
Vorbeam despre preoții care m-au ajutat. M-a ajutat faptul că m-au luat aşa cum eram. Un preot sau un ghid care te iubeşte îți oferă certitudinea că ceea ce îți va cere e bazat pe prietenia pe care ți-o poartă şi pe ceea ce vede în tine, de fapt. Atunci, da, lucrurile se pot construi într-un suflet. Acest lucru se caută nu doar la preoți, ci şi la părinți, la educatori, consilieri şi oameni care îi însoțesc pe alții. Un creştin nu cere sau impune ceva, mai întâi îl iubeşte pe celălalt şi astfel, apoi, produce o schimbare ce vine din interior. Francisc de Sales spunea: „În ce mă priveşte, nu am fost niciodată de acord cu metoda celor care, pentru a-l schimba pe om, încep cu exteriorul: cum te porți, cum te îmbraci, cum eşti tuns… Mi se pare că trebuie început tocmai invers, cu interiorul. Cine îl are pe Isus în inima sa, în scurt timp îl va avea şi în toate acțiunile sale exterioare. Cine câştigă inima unui om, îl câştigă pe acel om în întregime”.
În Biserică sunt apostoli, sunt predicatori, dar, printre ei, sunt şi cei care chiar reuşesc să întrupeze, cu umilință, cu surâsul pe buze, bunătatea unică al Evangheliei. Să îl rugăm pe Dumnezeu, prin intermediul sfântului Francisc de Sales, să ne trimită cât mai mulți astfel de creştini autentici, care să ne spună, iarăşi şi iarăşi, cuvintele care „nu vor trece” ale lui Cristos.