
Viaţa ca o sumă teologică de fapte bune
În luna ianuarie, Biserica îl sărbătoreşte pe sfântul Toma din Aquino (28 ianuarie), Doctor al Bisericii, călugărul dominican care a adus lumină în sufletele oamenilor de opt secole deja, prin scrierile sale. Putem vedea cu ochii minţii milioanele de laici, de călugări sau preoţi care, într-un moment sau altul, au deschis un pasaj din Suma Teologică, lăsând apoi cartea deschisă pe masă sau pe banca din biserică şi ridicând ochii spre cer, cu sufletul ceva mai aproape de Dumnezeu.
Toma din Aquino ne-a dus mai aproape de Dumnezeu. A rescris practic întreaga teologie, aducând laolaltă raţiunea şi credinţa, într-un dialog impresionant care nu mai existase la un asemenea nivel în toată istoria Bisericii. Pentru sfântul Toma, teologia nu ne îndepărtează de raţiune, ci ne duce dincolo de iluziile sau ignoranţele noastre despre Dumnezeu; şi astfel ne duce mai aproape de Dumnezeu.
De fapt, asta era dorinţa lui Toma: de mic, dorea să îl cunoască pe Dumnezeu. La vârsta de cinci ani, a bătut la uşa unei mănăstiri, întrebând „Ce este Dumnezeu? Quid est Deum?” Iată întrebarea şi intenţia vieţii lui. Și doar asta a făcut de-a lungul întregii vieţi. Este considerat unul dintre cei mai productivi scriitori din istoria lumii, având în vedere contextul dificil în care a scris, cantitatea şi calitatea textelor rămase de la el. Dar spre sfârşitul vieţii a avut revelaţia frumuseţii lui Dumnezeu şi a încetat brusc să mai scrie. Spunea fratelui Reginald, confidentul său: „Tot ce am scris e ca un mănunchi de paie, bune de aruncat în foc, faţă de realitatea care mi-a fost revelată”.
Sigur, dacă deschidem azi una din faimoasele întrebări care compun Suma Teologică, poate că ce găsim acolo nu ne va ajuta concret. Totuşi, dincolo de sutele de capitole ale lucrărilor sale, putem să privim viaţa acestui om care s-a pregătit, tăcut şi sobru, înfruntând pentru un timp neînţelegerea colegilor şi a cunoscuţilor, atent doar la marea operă la care Dumnezeu îl chemase. Și să ne gândim cum şi noi căutăm, dincolo de ceea ce spun oamenii despre noi, dincolo de ce cred ei despre noi, dincolo de ce putem face sau nu putem face, acel adevăr care să ne ducă mai aproape de Dumnezeu. Și noi căutăm lumina care, pas cu pas, să ne ridice ochii spre Cer.
Or, e foarte limpede că azi, chiar dacă ar exista un mare duhovnic care ar scrie o Sumă Teologică la fel de profundă ca a sfântului Toma, nu am avea timp nici să o citim, până să ajungem să o aplicăm. Avem prea multe de rezolvat,, nu mai târziu de diseară.
Dar Biserica nu e doar biserica unde mergem duminica, ci este mai mult: este comuniunea tuturor celor care fac parte din Biserică. E şi Toma din Aquino acolo, cu privirea lui plină de putere şi de încredere în puntea mereu deschisă între om şi Dumnezeu. Dacă suntem în Biserică, ne putem ruga sfântului Toma, iar el ne va asculta!
Ce putem obține, rugându-ne sfântului Toma din Aquino? Ce putem lua ca exemplu din viaţa lui? Putem să ne curăţăm inima şi să regăsim intenţia de a-l servi pe Dumnezeu în toate. Intenţia de a trăi o viaţă care merge spre Dumnezeu şi nu în altă direcţie. Dacă este curată, o intenție ne influențează viaţa supranaturală. Dacă este curată, adică adevărată, ea produce efecte, nu rămâne la stadiul de intenţie.
Odată ce avem această intenţie, ea va începe să irige, ca un râu ascuns, să hrănească tot ce facem. Ea naște permanent întrebări. Să stau pe Facebook cinci minute sau o oră? Să mă cert cu fratele sau cu sora pentru o moştenire, sau mai bine să pierd un bun, dar să nu mă cert? Să mă angajez într-o firmă privată sau la stat? Toate aceste situaţii par atât de complicate, şi chiar sunt. Totuşi, de o eternitate Dumnezeu a văzut lumea noastră, oraşul nostru, situaţia noastră concretă de azi. Există cu siguranţă un răspuns, în ochii lui Dumnezeu, un mod concret de a rezolva situaţia concretă de azi, dacă îi cerem să aflăm acest răspuns.
Adevărul oarecum teoretic despre Dumnezeu și om pe care Toma l-a adus la lumină și l-a pus în ordine pentru mintea umană este urmat azi de un adevăr cumva mai practic. El există, în mii de forme, chiar dacă pare relativ şi variabil. Oricât de bine am reuşi sau nu să îl realizăm – am văzut că şi Toma și-a dat seama că, faţă de Dumnezeul adevărat şi viu, lucrarea sa nu valorează nimic –, important e să fixăm cu claritate intenţia curată a vieţii noastre. Inima curată. Dorinţa de a rămâne în adevăr, pe stradă, în autobuz, în weekend, la curs, la cumpărături.
Dacă este hrănită de această intenţie, viața noastră va deveni o sumă teologică. Suma teologică a paşilor zilei, trăiţi în lumina Domnului.
Poate că nu vom vedea imediat rezultatul obiectiv al acestui efort de zi cu zi. Dar îi vom simţi efectele în inimă: mai întâi pacea sufletească ce ne va fi dată. Și apoi certitudinea că dacă intenţia noastră este la Dumnezeu, „plata noastră multă va fi în ceruri”. Uităm adesea că trăim pentru a ajunge în ceruri. Alături de sfântul Toma din Aquino, putem descoperi zilnic cât de frumoasă este viaţa creştinului: o călătorie spre Dumnezeu.