
Viața sub presiune și omul fragil
Percepem stresul mai întâi ca pe un sentiment interior. În prezența sa, prima noastră reacție ar trebui să fie să identificăm de unde provine, care este cauza sa. Numai printr-o astfel de obiectivare vom putea vedea ulterior ce să facem cu el.
Există motive de stres pe care le identificăm ușor: un examen care se apropie, o întâlnire dificilă care ne așteaptă, o situație riscantă din care nu știm cum vom ieși.
Există însă și cauze care nu mai sunt atât de clare și de ușor de reperat. Ești stresat, fără să știi exact de ce.
Despre unele din aceste presiuni difuze, mai precis despre cele din lumea economică de care suntem astăzi toți legați, ne vorbește în analiza de mai jos Samuel Rouvillois, preot, filozof și expert în domeniul antreprenorial.
*
Omul contemporan are o nevoie urgentă să-și situeze și să-și diferențieze propria persoană față de „personalitatea” sa economică, adică de acest supra-eu construit astăzi de universul tridimensional al tehnologiei, al consumului și al informației, care exercită asupra sa o acțiune de formatare, o presiune constantă.
Prima presiune este cea care apasă asupra individului ca producător de bunuri economice. Ea a devenit atât de mare, încât firmele încearcă uneori, fără să fie mereu conștiente, să scaneze integralitatea comportamentelor psihice și fizice ale individului, pentru a le putea optimiza. Interviul de evaluare, așa cum este practicat de anumite firme, sau sugestia unor întreprinderi de a realiza un 360º (= supunerea la critica tuturor colaboratorilor sau a superiorilor, în vederea optimizării tuturor comportamentelor, în slujba unei mai bune productivități), provin dintr-o dorință de optimizare care nu este cu nimic mai prejos decât autocritica maoistă, tarifele penitențiale practicate de confesorii Evului Mediu, examinarea introspectivă a conștiinței morale practicate de puritanismul jansenist sau quaker. Altfel spus, hărțuirea morală nu mai este astăzi în firme acțiunea unor indivizi asupra altora, ci a devenit presiunea permanentă exercitată de sistem asupra „agenților productivi” care sunt indivizii, presiune care cere de la ei o autoexaminare permanentă și obligatorie a propriei rentabilități și a comportamentelor lor.
Cea de-a doua presiune economică este cea exercitată asupra individului consumator. De fapt, acesta este menținut prin intermediul mass-media într-o stare de cvasi-hipnoză în privința produselor de consum, într-o asemenea măsură încât identitatea sa socială, relațională și profesională devin strâns legate de ceea ce va consuma în domeniul distracțiilor, al alimentației, al bunurilor mobiiare și imobiliare, al opțiunilor de finanțare sau de asigurare. În toate acestea se va decide raportul său cu sine însuși, cu propria sănătate, cu viitorul și cu apropiații săi. Consumul nu se mai situează deci la nivelul unor simple schimburi, secundare față de orizontul existenței, ci reprezintă un element antropologic determinant și obiectul unor obligații zilnice… aproape cetățenești.
De exemplu, copilul a devenit astăzi mijlocul principal de marketing pentru a atinge targetul familial. Prin intermediul său se va exercita presiunea asupra părinților. Spațiul cotidian al familiilor occidentale e saturat de nenumărate obiecte de consum alienante, atât prin înmulțirea alegerilor zilnie pe care le cer, cât și prin energia decizională pe care o reclamă. Prea multe alegeri distrug capacitatea de a alege, și mai ales măresc angoasa. Atunci când ai 400 de canale TV la dispoziție, a nu privi decât unul odată înseamnă a risca să alegi greșit, întrucât ai 399 de șanse din 400 să te înșeli… și pe această cale apare fenomenul de zapping compulsiv. Solicitarea produsă de alegerile consumeriste provoacă o presiune angoasantă asupra indivizilor, mai mult sau mai puțin conștientă: obligația de a face alegeri repetitive și compulsive, în lipsa siguranței că ai ales bine. Ajungi să te întrebi non-stop dacă ai făcut alegerea bună în privința unor lucruri care rămân totuși secundare în comparație cu adevăratele mize ale existenței personale.
A treia presiune provocată de sistemul economic este cea a inflației de informații, atât în privința posibilităților de producție și de consum, cât și a interacțiunilor existente în câmpul economic. Cantitatea de informații pe care trebuie să o gestioneze zilnic un cadru de conducere dintr-o firmă în creștere, un adolescent la liceu sau chiar un copil, este considerabilă. În consecință, trierea informațiilor (dintre care cele mai multe nu au legătură cu viața personală) mobilizează o energie cognitivă și afectivă mult prea mare. Mai profund, astăzi se modifică însăși geografia locurilor a persoanelor, a lucrurilor și a evenimentelor, în favoarea unei reprezentări anarhice, lipsite de ordine a lumii, care sfârșește prin a deveni o grilă de lectură a experienței directe și personale.
Astfel, în procesul de utilizare a acestui furnizor de mijloace materiale ultra-elaborat care este sistemul nostru economic, paradoxal, omul este în același timp atotputernic și sclavul atotputerniciei pe care încearcă să o instaureze.
(Extras din: L’homme fragile, Ephese Editions, 2009, traducere Dan Suciu)